Cu o arhitectură specifică, capitala Olteniei îți da suficiente motive pentru că să o incluzi pe lista cu destinații de călătorie, aici găsindu-se numeroase lăcășe de cult,muzee și locuri de promenade. Orașul este așezat aproximativ în centrul Olteniei, la o distanță de 227 km de București și 68 de Dunăre având o formă neregulată, în special în parte vestică și nordică iar spre centru este foarte compact.

Originea numelui actual al orașului este subiectul multor controverse, numele venind de la slavonescul “kralj” (crai, rege). Craiova mai poate însemna ținut,țară, națiune. Așezarea Craiovei a apărut pentru prima oară în inscripția de pe momrmantul lui Vladislav I, apoi la 1 iunie 1475, într-un hrisov al domnului Laiota Basarab sub numele de Pelendava. Astăzi,Craiova este un important centru economic și universitar-cultural.

Obiective turistice

Castrul roman Pelendava

Craiova este atestată documentar în variant Pelendova, pe harta numită Tabula Peutingeriana, o copie medieval a unei hărți române executate în jurul anului 225 din inițiative împăratului Caracalla.
Pelendava a fost vechea capitală a tribului dacic al pelilor.
Vestigiile Pelendavei se găsesc și azi în Craiova, în cartierul Mofleni.

Centrul istoric

Zona centrului istoric este o adevărată bijuterie arhitecturală a orașului și un loc de promenadă de exceptie.Aici se pot admira clădiri istorice vechi,fântâni arteziene și ansambluri monumentale.
Centrul istoric este dominat de Palatul Administrativ fiind cea mai reprezentativă clădire din oraș.

Parcul Nicolae Romanescu

Parcul Romanescu, cunoscut de a lungul timpului şi sub numele de Parcul Bibescu, Parcul Independenţei sau Parcul Poporului, se află pe locul unde, la mijlocul secolului al XIX-lea, se află moşia şi grădina familiei Bibescu. Grădina, amenajată de un grădinar neamţ, la iniţiativa marelui logofăt Ioan (Iancu) Bibescu, era amenajată cu pavilioane, bănci, sere.
După 1848, aflată în stare avansată de degradare, grădina a fost cumpărată de Magistratul oraşului de la marele logofăt Ioan Bibescu, scopul cumpărării fiind acela de a o transformă într-o adevărată grădină publică pentru recreerea locuitorilor oraşului. Evenimentele desfăşurate pe plan intern care au dus la Unirea Principatelor au făcut că această dorinţă a domnitorului Barbu Ştirbei să nu mai poată fi realizată.
La sfârşitul secolului, după mai puţîn de 50 de ani de la cumpărarea de către oraş a grădinii de la logofătul Iancu Bibescu, fosta grădină devenise una din cele mai insalubre zone ale oraşului. Lacul era un focar de infecţie iar pe una dintre marginile sale s-au construit grajdurile Primăriei. Reşedinţa de vară a familiei Bibescu a fost şi ea transformată în azil de infirmi.