Făgăraș este un oraș din inima Carpaților Meridionali, cunoscut pentru Cetatea Făgărașului, o fortăreață medievală impunătoare. Orașul este situat în apropierea celor mai înalți munți din România și este poarta de acces către Rezervația Naturală Făgăraș. Făgărașul este, de asemenea, un important centru de producție agricolă, fiind renumit pentru produsele sale tradiționale. Combinația între istorie, tradiție și peisaje montane face din Făgăraș un loc perfect pentru turismul rural și de aventură.

Rupea este un mic oraș din inima Transilvaniei, cunoscut în special pentru cetatea medievală care domină împrejurimile. Cetatea Rupea, restaurată cu grijă, oferă o privire asupra istoriei și arhitecturii medievale a regiunii. Orașul are o atmosferă liniștită, iar peisajul montan și rural îl fac un loc deosebit pentru drumeții și explorarea tradițiilor locale. Rupea este un loc unde trecutul și prezentul se îmbină armonios, iar natura și istoria sunt la fiecare pas.

Situată în inima Transilvaniei, Biserica fortificată Viscri impresionează prin zidurile masive și turnurile de apărare ce păzesc satul săsesc. Construită în secolul al XII-lea, îmbină stilul gotic cu elemente locale, fiind inclusă în patrimoniul UNESCO. Viscri păstrează tradiții autentice și este un simbol al conviețuirii culturale.

Această biserică, ridicată în secolul al XIII-lea în Hărman, este o fortificație reprezentativă pentru comunitatea săsească. Zidurile groase și bastioanele adăpostesc o biserică gotică cu elemente gotice târzii, în care se îmbină rolul religios cu cel militar, fiind un exemplu de ingeniozitate medievală pentru protecția localnicilor.

Biserica fortificată din Prejmer a fost fondată în jurul anului 1218 și finalizată în 1240. Ca un loc al patrimoniului mondial UNESCO, complexul păstrează în mod impresionant fuziunea medievală a arhitecturii defensive și sacre. În interior, detaliile gotice și un altar înaripat din 1450 stau mărturie pentru profunzimea culturală a comunității săsești.

Biserica fortificată din Großschenk (Cincu) a fost construită în secolul al XIII-lea ca o bazilică romanică cu trei nave și remodelată ulterior în stil gotic. Complexul, situat pe un deal, a fost înconjurat de două ziduri concentrice cu bastioane și turnuri defensive, din care astăzi mai există doar resturi. Interiorul combină detalii elaborate din stilurile gotic, renascentist și baroc.

Situată în centrul satului Măieruș, biserica fortificată datează din secolul al XIV-lea și combină elemente gotice cu fortificații impunătoare. Zidurile groase și turnurile de apărare au protejat comunitatea săsească de invazii. Interiorul păstrează mobilier vechi și fresce, mărturii ale tradiției locale și ale credinței străvechi.

Biserica fortificată din Rupea, situată pe un deal, datează din secolul al XIV-lea. Cu zidurile sale masive și turnurile sale defensive, a oferit comunității protecție în vremuri de pericol. Până în prezent, biserica își păstrează arhitectura gotică impresionantă și reprezintă un exemplu unic de fuziune între arhitectura defensivă și cea sacră în Transilvania.

Biserica originală a fost construită în secolul al XIV-lea, iar apoi fortificată în jurul anului 1500. Atunci a fost construit clopotnița / donjon. În 1845, biserica a fost demolată, cu excepția clopotniței / donjonului. Motivul pentru aceasta, a fost, probabil, un incendiu mare în sat la începutul secolului.

În sec. XIII se construieşte aici o bazilică romanică cu 3 nave. Trei arce semicerc cu pilone cu profilatură despart nava principală de navele laterale. Arcul de triumf are în dreptul naşterii arcului un profil simplu. În registrul superior al navei principale sunt bifore romanice. Corul primeşte o boltă în cruce a cărei nervuri au profilatură cu o concavitate. În locul tavanului drept romanic nava principală primeşte o boltă în cruce. În 1894 turnul clopotniţă se prăbuşeşte fiind totodată şi distrusă bolta din nava principală. Faţada de vest este reconstruită, nava principală primind un tavan drept cu decoraţie de stuc.

Biserica în sine a fost construită în secolul al XIII-lea, în arhitectură romanică, cu un turn. Părți din interior și exterior au fost apoi reconstruite în stil gotic în prima jumătate a secolului al XV-lea. Satul și castelul său au o istorie interesantă, adesea marcată de greutăți, dar pe care populația a reușit să le depășească de fiecare dată. Astăzi, biserica fortificată este în stare bună, atât în exterior, cât și în interior, și oferă tuturor o perspectivă asupra istoriei satului.

Bazilica romanică din Bod, construită în secolul al XIII-lea, a fost distrusă și reconstruită în mod repetat. Biserica fortificată are o istorie turbulentă, marcată de incendii și cutremure. Biserica actuală datează din 1806, iar turnul său a fost restaurat după cutremurul din 1977.

De la o biserică din sec. al XIII-lea se păstrează portalul de V. În sec. Al XV-lea, biserica romanică este transformată într-o biserică sală gotică. Corul este prevăzut cu o absidă 5/8 precum şi cu o boltă în leagăn cu penetraţii, cu nervuri de cărămidă dispuse în formă de plasă.

De la bazilica gotică timpurie cu hramul Sfântului Nicolae realizată în sec. al XIII-lea, au mai rămas puţine elemente. În 1839 biserica medievală este demolată, iar până în 1841 se construieşte o biserică hală cu piloni cu secţiune pătrată, arce dublouri şi bolţi avela. În navele laterale sunt amplasate balcoane zidite, deasupra unor arce semicerc. Corul are o absidă poligonală 5/8. O incintă ovală, dublă, înconjoară biserica. În SV se află un turn de poartă cu o fortificaţie ce seamănă cu o barbacană. Zidul interior are o înălţime între 6 şi 10 m şi o grosime de 1.5-2 m.

Pe o colină în Nord-vestul satului se ridică cetatea bisericească. În sec. 16 sunt amintite la cetate şi biserică. Între 1810 şi 1813 se construieşte spaţioasa biserică sală cu 2 travee pe arce dublouri duble care reazemă pe pilaştrii cu profilatură clasicistă se ridică bolţile avela. Corul este mai îngust decât sala, fiind acoperită de asemenea cu o boltă avela. În frontul de Vest al bisericii se ridică turnul clopotniţă zvelt. În cor găsim altarul clasicist, deasupra căruia se ridică orga. Această unitate fiind datată 1822. În Vestul bisericii este o emporă pe 2 nivele. Un zid de incintă de plan oval înconjoară biserica.

La Dacia existase încă din secolul al XIII-lea o bazilică romanică fără turn, cu trei nave despărțite de arcade pe pilaștri. În secolul al XV-lea, aceasta a fost împrejmuită cu un zid de apărare înalt de șase până la opt metri, având forma unui patrulater neregulat. Se presupune că între acest zid și biserică a mai existat încă un zid de apărare. Când biserica a fost fortificată în jurul anului 1500, au fost demolate navele laterale și au fost zidite arcadele navei centrale precum și ferestrele din registrul superior.

Bazilica romanică târzie cu hramul Sfântului Nicolae, are în plan navă principală, nave laterale, pătratul corului cu absidă semicirculară şi turn de vest. Pe peretele de nord ala navei principale se găsesc urme de pictură murală din sec.14. În jurul anului 1500 bazilica este transformată: colateralele se demolează în mare parte, se păstrează numai în dreptul turnului de vest. Arcele navei principale sunt zidite, de asemenea şi arcul emporei de ctitor. În faţa zidurilor navei principale sunt adosate pilaştrii cu secţiune octogonală, care susţin o boltă în leagăn cu penetraţii.

Biserica fortificată se află în centrul comunității, pe locul verde al satului. Din bazilica romanică din secolul al XIII-lea s-a păstrat doar corul cu boltă în nervuri și absidă semicirculară. Sala adiacentă a bisericii, la fel de largă, are o boltă cu pânze susținută de pilaștri și arcuri transversale. Ca și bolțile din sală, galeriile sunt susținute de coloane de lemn și au fost construite în jurul anului 1800. Biserica dărăpănată nu mai este utilizabilă în prezent.

Biserica sală ridicată în sec. al XV-lea a fost fortificată la început de sec. al XVI-lea, cînd incinta a fost înconjurată cu un zid oval, prevăzut cu guri de tragere, cinci turnuri de apărare şi mai târziu cu zwinger. În aceeaşi perioadă au fost construite două caturi de apărare peste cor, care în sec. al XIX-lea au fost demolate şi înlocuite cu un acoperiş în patru ape. Turnul de poartă medieval a fost înlocuit în 1862 de turnul clopotniţă cu acoperiş baroc.

La sfârşitul sec. al XIII-lea aici se construieşte o bazilică gotică timpurie cu 2 capele care flanchează corul. În vest se ridică turnul clopotniţă. În capela de sud cu bolţi în cruce, observăm ferestre geminate şi un portal romanic târziu. Portalul sacristiei are un arc plincintru, corul şi nava principală au bolţi în cruce cu nervuri pe capiteluri şi colonete ataşate. Corul cu contraforturi are ferestre cu muluri gotice. Din spaţiul de la parterul turnului, cu boltă în cruce, se deschid 3 arce frânte către navele bisericii.

În secolul al XIII-lea, în localitatea Hălchiu a fost construită o biserică în stil gotic timpuriu care a fost închinată Sf. Andrei. Din această perioadă s-a păstrat doar portalul din vest în stil romanic târziu. În secolul al XV-lea, în locul acesteia a fost ridicată o biserică-hală gotică. După cutremurul din 1802, aceasta a fost reconstruită tot ca biserică-hală, însă mai mare, păstrându-se în anumite locuri vechile fundații. În anii 1894/95, elementele de fortificație au fost demantelate.

Biserica romanică cu hramul Sfântului Petru cu cor pătrat, absidă semicirculară şi turn de vest a fost ridicată în sec. XIII-lea Bolta în cruce cu nervuri dreptunghiulare pătratului corului, bine păstrată, poate fi datată în a doua jumătate a sec. 13. La parterul turnului de vest este un spaţiu boltit în cruce la care se accede prin portalul romanic cu 3 retrageri şi arc semicerc. Deasupra o emporă de vest cu arc semicerc către sala bisericii. În cor se păstrează mai multe straturi de picturi murale.

Localitatea Jibert a fost menționată documentar pentru prima dată în anul 1289 ca „villa Syberg“. În secolul al XIII-lea, comunitatea a ridicat o biserică-sală romanică cu turn de vest și cu un portal arcuit, cu remarcabile console sculptate în piatră în corul bisericii și cu ferestre încadrate în arc semicircular. Turnul clopotniță a fost transformat într-un turn masiv de apărare pe la 1450. După ce, în secolul al XVII-lea au fost făcute modificări substanțiale la clădirea bisericii, în anul 1859 a fost demolat mai întâi turnul de vest și, în anii următori, întreaga construcție.

În anii 1883/84, vechea biserică din Lovnic, construită în anul 1507, împreună cu zidul de incintă simplu, dar și cu cele două turnuri de apărare din nord-vest și nord-est au fost demolate. La demolare a fost descoperită o veche cronică în limba germană scrisă pe perete între anii 1453 și 1542. Piatra de temelie pentru noua biserică a fost pusă în 1884. Construcția a fost terminată în 1886, fiind realizată sub îndrumarea meșterilor constructori Johann și Karl Letz din Sighișoara. Edificiul este o biserică-sală spațioasă și luminoasă și are un turn-clopotniță înalt de 47 de metri situat în partea de vest.

Din bazilica romanică din secolul al XIII-lea s-au păstrat doar nava centrală și corul pătrat. Bazilica a devenit o biserică-sală în secolul al XV-lea, după ce au fost demolate navele laterale și au fost zidite arcadele. Mai recent s-a adăugat câte un portic la intrările din nord și din sud. Biserica a fost odinioară împrejmuită de un zid defensiv de șase până la șapte metri înălțime, ridicat în prima jumătate a secolului al XVI-lea, având forma unui patrulater neregulat, cu turnuri în fiecare colț. Pe la 1800 s-au demolat unele părți ale zidului defensiv din vest pentru a construi o primărie.

Biserica gotică timpurie din secolul al XIV-lea, cu un turn de vest și un cor poligonal, are două ziduri de fortificație cu trei turnuri de apărare, dintre care două s-au păstrat. Interiorul este caracterizat de galeria cu trei laturi decorată cu picturi baroce și de altarul înaripat din 1693, cu orgă integrată.

Unul din cele mai interesante exemple de cetate ţărănească este cel din Râşnov. Pe o stâncă de calcar înaltă de 150 m, în estul localităţii a fost construită cetatea, care, spre trei laturi este mărginită de pereţii abrupţi ai stâncii. Accesul se face din partea de E unde, în faţa cetăţii, a fost construit un zwinger cu turn de poartă. Vârful dealului este înconjurat de un zid de incintă în medie de 5 m înălţime. În SE- ul cetăţii intrarea este apărată de o incintă fortificată cu turn de poartă cu hersă şi foaie de poartă din stejar.

Splendida biserică din Reghin este unul dintre cele mai importante monumente arhitectonice din oraș, clădit în anul 1330, inițial ca biserică catolică cu hramul Sfânta Maria. Inscripția, care atestă documentar acest fapt, este cea mai veche inscripție cu majuscule, care s-a păstrat în Transilvania. Biserica a devenit evanghelică abia în anul 1551, ca urmare a Reformei luterane. În anii următori, orașul va cunoaște evenimente nefaste repetate: în timpul răscoalei curuților din anul 1708, un incendiu masiv distruge integral biserica, casa parohială și fortificația.

Cetatea bisericească se află pe un promontoriu în vestul satului. În sec. 15 este amintită o familie de greavi. În jurul anului 1500 Roadeş aparţine de Scaunul Sighişoara. În sec. 14 aici este construită o biserică gotică cu hramul Sfântului Ioan, probabil o bazilică. La această biserică putem observa la parterul turnului clopotniţă, cu toate că acest turn a fost ulterior înconjurat de un al doilea zid, o hală care către cele 4 laturi are arce frânte.

În mijlocul localităţii s-a construit cetatea bisericească. În jurul anului 1300 aici a fost ridicată o biserică sală romanică cu tavan drept, cor pătrat şi o absidă semicirculară. Turnul, care, din păcate, s-a prăbușit în 2015, a fost realizat din tuf vulcanic şi a avut la parter arce semicilindrice către vest şi est. În sec. XV-Lea peretele turnului au fost îngroşat. Prin transformarea tunului într-un donjon sunt practicate orificii de tragere în pereţii turnului, iar ultimul nivel este aşezat pe console între care sunt orificii de aruncare şi deasupra guri de tragere, este păcat că această lucrare nu mai este vizibilă astăzi.

La începutul secolului al XIII-lea, pe o colină în satul Rodbav a fost ridicată o bazilică romanică cu arcade pe pilaștri. Puternic avariată după invazia mongolilor, biserica a fost reconstruită la sfârșitul secolului al XIII-lea ca bazilică romanică cu un turn-clopotniță. Acesta este integrat în fațada vestică și are o lățime egală cu lățimea navei centrale. În secolul al XV-lea, bazilica a fost transformată într-o biserică fortificată. În acest scop, navele laterale au fost demolate și a fost construit un etaj de apărare deasupra navei și a corului.

Biserica fortificată se află la sud de strada principală. Biserica închinată Sfântului Iacob a fost menționată pentru prima dată în 1449. Acesta este momentul în care a fost finalizată construcția bisericii gotice de tip sală cu corul poligonal la fel de lat. În lipsa unor examinări arheologice exhaustive, existența unei clădiri romanice anterioare poate fi doar presupusă. Există fragmente ale unui paravan de cor în partea inferioară a arcului corului.

Cu toată că Vulcan este una din localităţile mici ale Ţării Bârsei, cetatea bisericească, cu diametre de 67 respectiv 49 m, ocupă o suprafaţă relativ mare. De la o biserică romanică, premergătoare, se poate presupune că a rămas arcul de triumf la care, în sec. al XV-lea, a fost ataşat un cor gotic cu contraforturi şi o boltă pe nervuri de piatră. Nervurile se sprijină pe console cu măşti umane. În 1611 biserica este distrusă de trupele principelui Gabriel Bátory şi, timp de 45 de ani, se află în ruină. În 1665 este reconstruită. Sala este prevăzută cu un tavan casetat.

Bazilica romanică din Toarcla datează din secolul al XIII-lea și este închinată Sf. Ecaterina. Biserica a fost fortificată la cumpăna dintre secolele al XV-lea și al XVI-lea. Biserica are două nave laterale și un puternic turn de vest care are lățimea navei centrale. Corul cu absidă semicirculară este acoperit de o boltă în cruce. Parterul turnului are o boltă în cruce și susține tribuna din vest. Camera clopotelor din turn este prevăzută cu arcade acustice, sub care se află două ferestre bifore cu închidere în arc semicircular.

Biserica fortificată din Sânpetru a fost fondată în secolul al XIII-lea și este cunoscută pentru altarele sale ornamentate și interiorul bine conservat. Aceasta combină meșteșugul tradițional săsesc cu un spirit comunitar vibrant, fiind o bijuterie culturală în care istoria și meșteșugul prind viață.

Biserica evanghelică din Făgăraș a fost construită în secolul al XV-lea și este acum un monument istoric clasificat. Aceasta combină diferite stiluri arhitecturale și a servit cândva drept centru-cheie pentru comunitatea germană. Zidurile și turnurile sale groase asigurau protecție, în timp ce mobilierul și decorațiunile valoroase s-au păstrat în interior.

Această catedrală impresionantă din Făgăraș servește drept centru religios al orașului. Stilul său arhitectural combină elemente neoclasice și baroce, iar interiorul bogat decorat reflectă credința comunității ortodoxe. Catedrala este un reper remarcabil în peisajul religios și cultural al regiunii.

Biserica fortificată din Feldioara este situată la aproape 500 de metri deasupra nivelului mării, la aproximativ 20 km de Brașov, cu vedere la munți. Castelul a fost construit în 1211 ca parte a sistemului de apărare a frontierelor de către Ordinul Teutonic. După ce a suferit daune în urma cutremurului din 1838, a fost restaurat între 2013 și 2017. Situl este un exemplu semnificativ de arhitectură militară medievală și cultură religioasă în regiunea Brașov.

Castelul Bran, cunoscut în întreaga lume sub denumirea de „Castelul lui Dracula”, reprezintă o atracție turistică de mare impact și importanță pentru România. Acesta a servit drept sursă de inspirație pentru numeroase filme cu Dracula în rol principal. Situat la doar 30 de kilometri de Brașov, este o destinație ideală pentru o excursie de o zi. Pe lângă povestea sa captivantă, locația spectaculoasă merită o vizită.

Cetatea Râșnov este una din cele mai frumoase cetăți ale țării românești,și nu ai cum să nu observi această minunăție de pe șoseaua de la Brașov la Moeciu ,astfel categoric vei vrea sa te oprești din drum pentru a o vizita. Aceasta a fost aleasă de mai mulți regizori pentru filmări din cele mai diverse epoci, unul din cele mai importante filme turnate aici fiind Cold Mountain, filmul de Oscar cu Nicole Kidman.

Cetatea Făgărașului este de o frumusețe aparte și, reprezintă cel mai important monument al Făgărașului, fiind în același timp unul dintre cele mai mari obiective turistice din România. O zonă minunată, cu priveliști de vis, cu aer curat și liniștitor de munte, poate fi cu siguranță o atmosferă extraordinară pentru a-ți petrece câteva zile de vacanță. Aceasta se află chiar în centrul municipiului Făgăraș, din județul Brașov, fiind astfel un prilej de a face un tur în toată zona aceasta uimitoare din Transilvania.

Cetatea Rupea se află la 50 de kilometri de Brașov și este una dintre cele mai vechi cetăți medievale din România. Deși nu este atât de faimoasă, cetatea Rupea se numără printre cele mai frumoase clădiri din România. Este înconjurată de un peisaj de poveste și de un oraș fermecător.

Cetatea Marienburg din Feldioara (numele românesc al locului cu același nume Marienburg) este un castel de ordine medieval al Ordinului Teutonic din regiunea Transilvaniei din districtul Brașov. Oferă o priveliște minunată asupra zonei înconjurătoare și a munților Brașovului, se află la aproximativ 20 de kilometri distanță de Brașov pe drumul spre Sighișoara și a fost construit pe un deal (aproape 500 de metri deasupra nivelul marii) ridicat.

Munții Făgăraș se află în lanțul muntos al Carpaților Meridionali din România. Creasta are o lungime de aproximativ 70 km și o lățime de 40 km. Lanțul muntos acoperă o suprafață de aproape 2.000 de kilometri pătrați și se ridică cu Muntele Moldoveanu (la vest de Brașov) la o altitudine de 2.544 metri.

România este una dintre cele mai biodiverse țări din Europa în ceea ce privește flora și fauna. Flora și fauna sunt curate și diverse și pe lângă urși (două treimi din populația de urși din Europa locuiește în pădurile de aici), cu un pic de noroc puteți vedea și mistreți, vulpi și bufnițe în timpul zilei.

Muntele Tâmpa domină orașul Brașov și oferă o panoramă splendidă asupra centrului istoric. Urcarea se poate face pe jos sau cu telecabina, iar traseele ușoare prin pădure sunt ideale pentru relaxare activă. Zona este rezervație naturală și loc de legendă, atrăgând turiști prin priveliști și liniște la doar câteva minute de oraș.

Ceea ce nu trebuie ratat în Kronstadt (Brașov) este urcarea pe Vârful Tampa, la o altitudine de 960 de metri. Din centrul vechi pornesc mai multe poteci, printre care scările Gabony sau cele 25 de serpentine. Drumeția durează aproximativ 1 oră și 30 de minute.

Biserica Neagră din Brașov este cel mai mare edificiu religios gotic din România. Construită în secolul XV, impresionează prin arhitectura sa impunătoare și istoria bogată. Numele provine de la incendiul din 1689, care a înnegrit zidurile. Adăpostește o colecție valoroasă de 110 covoare orientale și o orgă faimoasă.

Biserica Sfântul Bartolomeu din Brașov (Kronstadt) datează din prima jumătate a secolului al XIII-lea și este cea mai veche structură a orașului. Inițial romanică, aceasta a primit influențe gotice timpurii de la cistercieni după invazia mongolă. Cu turnul său înalt, definește cartierul Bartholomeu și adăpostește organe și picturi valoroase ale comunității evanghelice.

Biserica Buna Vestire din Brașov a fost construită între anii 1934 și 1937 după planurile arhitectului Octavian Smighelschi. Aceasta combină elemente tradiționale ortodoxe și moderne și are o mare însemnătate pentru credincioșii locali. Interiorul adăpostește un valoros iconostas de lemn din secolul al XVIII-lea, care reflectă istoria și viața religioasă a comunității ortodoxe.

Biserica romano-catolică Sfinții Petru și Pavel din Brașov (Kronstadt) a fost construită între 1776 și 1782 conform planurilor arhitectului Karl Joseph Lamasch. Fiind singura clădire barocă din oraș, ea reflectă eleganța arhitecturii baroce și este dedicată Sfinților Petru și Pavel. Interiorul are un altar din lemn aurit și continuă să deservească congregația locală.

Sinagoga Beth Israel din Brașov este un lăcaș de cult evreiesc și este printre cele mai frumoase din Europa cu o comunitate mică dar activă ce menține cu dăruire tradiția evreiască. A fost construită între anii 1899- 1901 în stil neogotic cu accente maure iar din anul 2015 se află pe Lista monumentelor istorice din Brașov.

Muzeul de Istorie a Orașului și Județului Brașov a fost înființat în 1950 și este situat în fosta Casă Municipală din centrul Pieței Sfatului sau, într-o oarecare măsură, în Bastionul Tesatorilor din Brașov (Kronstadt). Bastionul, apărat și întreținut de breasla țesătorilor de in, a fost construit în două etape, între 1421 – 1436 și 1570 – 1573.

Cetățuia este o fortificație construită în secolul al XV-lea pe dealul Straja pentru a împiedica atacurile inamicilor. Pe parcursul istoriei sale a fost atacată și recondiționată, fiind un punct important de apărare chiar și în Primul Război Mondial. Inițial exista doar turnul din cetate, urmând în 1630-1631 să fie construită și cetatea exterioară. Turnul central în formă de potcoavă are 3 etaje și a avut mai multe roluri pe parcursul secolelor: a slujit drept depozit, a fost închisoare pentru prizonieri turci în secolul al XVIII-lea și ulterior, pe perioada ciumei, s-a amenajat o secție specială pentru bolnavi.

A fost construit între anii 1515-1521 și a fost folosit pentru a face legătură între oștenii din cetate și Turnul Alb. Poziția să, mijlocul laturii de N-V a cetății a făcut că bastionul să sporească posibilitățile de apărare a acelei zone. Această este cunoscut și sub numele de Bastionul Poartă datorită formei sale. În secolul al XVI-lea zidul de nord-vest al cetății este dublat de încă un zid exterior. Tot atunci au fost captate apele care veneau din Șchei într-un canal (pe germană Graft), care curgea la poalele zidului nou construit.

Această stradă se datează încă din secolul al XVII-lea, încă de când era un simplu coridor construit pentru a ușura munca pompierilor. Lățimea străzii este cuprinsă între 1,11 și 1,35m, iar lungimea este de 80m. În prezent este cea de-a treia cea mai îngustă stradă din Europa. Legenda spune că în perioada mediavală aici se ascundeau cuplurile pentru a se săruta în intimitate. În zilele noastre, se spune că îndrăgostiții care se sărută pe această stradă vor rămâne împreună toată viața.

Turnul Negru este unul dintre cele patru turnuri de observație ale Cetății Brașovului și a fost construit ca fortificație independentă amplasată în afara zidurilor cetății, aceasta fiind înaltă de 11 metri. Construcția Turnului a fost începută la sfârșitul secolului al – XVI – lea, începutul secolului al – XVII – lea. Se putea intra în turn pe o poartă ce era situată la 2 metri înălțime față de bază iar legătura dintre fortificațiile orașului și turn se realizau printr-un pod mobil.

Dacă îți dorești să vezi tot centrul vechi de la înălțime și să ai în fața ochilor o priveliște de vis, cu siguranță trebuie să ajungi aici. Totul pare de aici magic și ireal și te face să vrei ca timpul să se oprească în loc. Turnul Alb a fost construit între anii 1460 – 1494 și impresionează și astăzi prin masivitatea și suplețea liniilor sale arhitectonice.

Piața Sfatului din Brașov se află în inima orașului și este înconjurată de frumoasele case ale foștilor negustori. Primăria, construită în 1420, a servit timp de secole drept loc de întâlnire pentru membrii consiliului municipal. La începutul secolului al XVII-lea, turnul de veghe al clădirii a devenit un loc de unde un trompetist anunța orele de vârf. De aceea, a primit porecla de „Turnul Trompetei”. Astăzi, Primăria Veche găzduiește Muzeul de Istorie al orașului Brașov.

Aeroportul oferă acces rapid și convenabil către numeroase destinații turistice din România, devenind un punct de plecare ideal pentru cei care doresc să exploreze frumusețile țării. Datorită infrastructurii moderne și conexiunilor eficiente, călătorii pot ajunge cu ușurință în diferite regiuni. Aeroportul reprezintă, așadar, poarta de intrare spre peisaje naturale deosebite, orașe încărcate de istorie, monumente de patrimoniu și o varietate de experiențe autentice.