Arad noaptea

Obiective turistice

Municipiul Arad deţine un bogat patrimoniu cultural-istoric, oferind vizitatorilor un adevărat muzeu în aer liber al stilurilor arhitectonice specifice sec XVIII, XIX şi XX, monumente de artă şi istorie, spectacole de teatru, concerte ale filarmonicii, expoziţii de artă plastică, expoziţii muzeale de istorie, artă şi ştiinţe ale naturii , festivaluri şi sărbători. Iubitorii de arhitectură pot admira clădiri construite în stil baroc, renascentist, eclectic, clasic, neogotic sau secession.

Arad – orașul palatelor

În ciuda creșterii demografice exagerate din perioada comunistă și a noilor fabrici ridicate în acest timp, precum și a construirii cartierelor de blocuri uniforme, Aradul nu și-a pierdut personalitatea, zona centrală rămânând aproape neatinsă. Mulțimea palatelor, adevărate perle urbanistice ale bulevardului central și ale zonelor învecinate, justifică pe deplin sintagma “Arad-orașul palatelor”.

Palatul Administrativ (Bvd.Revoluției nr.75) a fost construit între anii 1872-1874, în stil neorenascentist, găzduiește Primăria Municipiului Arad. Planul clădirii a fost realizat de către arhitectul Odon Lechner de la Budapesta, ulterior modificat de către arhitectul arădean Ferenc Pekar. Inaugurarea clădirii a avut loc în anul 1877, iar în turnul înalt de 54m se află un orologiu adus din Elveția. Vitraliile din interior, realizate în anul 1960 de către renumitul artist plastic Sever Frențiu simbolizează anotimpurile, precum și lunile anului și zeului timpului, Cronos.

Palatul Cultural (P-ța George Enescu nr.1), construit între anii 1911-1913 după planurile arhitectului Szántay Lajos, adăpostește două instituții de cultură: Muzeul și Filarmonica, renovat recent de către Primăria Municipiului Arad și adus la un alt nivel, prin achiziționarea și punerea în funcție a unei orgi. Edificiul îmbracă haina tuturor stilurilor arhitectonice existente pe teritoriul județului, astfel că fiecare fațadă aparține câte unui stil.

Palatul Neuman (B-dul Revoluției 78) este una din cele mai mari clădiri de locuit din Arad. A fost construit în 1891-92 la comanda familiei de industriași Neuman. Clădirea eclectică cu două etaje are trei porți spre trei străzi, mai multe case ale scărilor având o bogată ornamentație de fier forjat. Deasupra fațadei se află blazonul baronilor Neuman.

Palatul Băncii Naționale (Revoluției 72) a fost construit în anii 1909-1910 după planurile și sub conducerea arhitectului József Hubert din Budapesta. Partea centrală a clădirii eclectice a fost realizată după modelul templelor grecești. Deasupra intrării se ridică patru coloane, ele fiind încoronate cu un timpanon triunghiular având la vârf un stup, simbolul instituției. Părțile laterale simetrice poartă elementele stilului renascentist.

Grandiosul Palat al arhitectului Szántay Lajos (str.Horia, nr.3-5), realizare proprie, construit în anul 1905, este un edificiu P+2 ce adăpostește apartamente, iar mai nou, la demisol, s-au amenajat magazine și ateliere. Palatul amplasat la intersecția străzii Horia cu strada Episcopiei, este un frumos și sobru exemplar al Secession-ului arădean, dominat de un spectaculos turn ce susține globul pământesc.

Palatul Bohus (str.Vasile Goldiș, nr.1-3) al baronului cu același nume, opera arhitectului Szántay Lajos, a fost dat în folosință în anul 1913. De mari dimensiuni, desfășurându-se pe Bulevardul Revoluției, strada Vasile Goldiș și Românul, edificiul P+3, parțial mansardat, adăpostește magazine, birouri, apartamente și o sală de cinematograf, prima sală din Arad special construită în acest scop.

Palatul Justiției, situat pe strada Vasile Milea, a fost inaugurat în 1892. Intrarea în clădirea ridicată în stil eclectic este străjuită de patru coloane în stil doric. Fațada dinspre parcul Eminescu este dominată de ferestrele mari ale sălii festive, purtând elemente de stil neobaroc. Instituția dispunea în partea centrală de un penitenciar, pe vremea respectivă, cea mai modernă realizare de acest gen din regiune. Fațada clădirii dinspre râul Mureș poartă amprentele stilului renascentist italian.

Turnul de Apă din strada Turnului(str.Ceaikovski) a fost construit în 1896. Turnul de 38 m înălțime, ridicat în vecinătatea cazărmii pompierilor, a fost cea mai înaltă clădire a orașului. Proiectul provine din atelierul celebrului arhitect Miklós Ybl. Pentru realizarea lui, s-a folosit ca model donjonul unei cetăți medievale. În partea superioară a fost montat un bazin uriaș de apă, de unde s-a asigurat aprovizionarea întregului oraș cu apă potabilă. Clădirea acoperită cu cărămizi de ornament se distinge prin ornamentația fină a balustradelor balcoanelor și a fierului forjat folosit. A funcționat până în anul 1956. Din anul 1990, turnul este în proprietate privată și găzduiește o expoziție permanentă a apei, precum și multe expoziții de artă sau tematice.

Arad – oraș multiconfesional

Cea mai veche clădire din municipiul Arad. Biserica Ortodoxă Sârbă, a fost ridicată între anii 1699-1702. După recucerirea cetății Aradului de către armatele creștine comandate de prințul Eugen de Savoya, în oraș au fost așezați grăniceri sârbi. Construirea lăcașului de cult a fost finanțată de căpitanul Iovan Popovici Techelia. În biserică sunt păstrate cele mai vechi steaguri ale breslelor din Arad.

Catedrala Ortodoxă Română Sfântul Ioan Botezătorul (Catedrala Veche) din Arad se află, după cum o spune și numele, în Piața Catedralei. După demolarea vechii biserici, episcopul Procopie Ivascovici a inițiat construirea unui lăcaș de cult reprezentativ în așa numita „Grădină Techelia”. Planul aparține arhitectului arădean Anton Ziegler, originar din Gyula. Lucrările de construcție s-au desfășurat între 1862-65. Fațada bisericii poartă pecetea stilului barocului clasicizant, se termină cu un timpanon triunghiular. Pilaștrii celor două turnuri se termină cu capiteluri în stil corintic, atica cu fereastra rotundă dintre cele două turnuri a fost adăugată cu ocazia restaurării din 1905-1906,tot atunci fiind definitivată și ornamentația turlelor. Clopotul datat din 1764 provine din vechea biserică ortodoxă.

Catedrala Ortodoxă Nouă „Sfânta Treime” (B-dul Revoluției) sediul scaunului arhiepiscopal al Arhiepiscopiei Aradului, construcţia a început în 1991. Clădirea se află în zona Podgoria, în centrul orașul Arad. Înaltă de 58 de metri, noua catedrala episcopală are o structură de rezistenţă deosebită, întrucât are şi un adăpost antiatomic. Impunătoarea construcţie ridicată în centrul Aradului este placată cu calcar de Podeni, iar soclul şi scările sunt din granit. Candelabre sunt din bronz masiv, aduse de la Thesalonic, iar iconostasul a fost executat la o fabrică de mobilă din Arad. Clopotele masive au fost aduse de la prestigioasa fabrică Grass Mayer din Innsbruck, Austria, cu o experienţă de peste 400 de ani. În catedrală se află o raclă din argint, executată la monetăria statului, care adăposteşte moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Moaştele au fost primite de la Vatican.

Catedrala Romano-Catolică Sf.Anton de Padova (B-dul Revoluției, nr.96A) a fost construită în anii 1902-1903 în locul unei biserici baroce după planul arhitectului arădean Emil Tabacovici, dar lucrările interioare au durat mai mulți ani, biserica fiind sfințită în anul 1911. Lăcașul de cult a fost realizat în stil eclectic, purtând elemente de stil clasicist, baroc și renascentist. Intrarea principală este încadrată de patru coloane masive cu capiteluri corintice. Pe deasupra intrării se află o copie a statuii Pieta a lui Michelangelo. Nava bisericii are o lungime de 43 m și o lățime de 17 m. Crucea de pe cupolă se află la 56 de metri înălțime. Deasupra altarului de marmură albă se află pictura lui György Vastagh, reprezentând patronul bisericii, Sfântul Anton de Padova. Deasupra altarelor laterale din dreapta navei se află picturile în stil baroc din vechea biserică, opera pictorului Ferdinand Schissler. Vitraliile sunt adevărate capodopere ale genului.

Biserica Roșie sau Biserica Evanghelică Lutherană (B-dul Revoluției, nr.61) a fost concepută de către arhitectul Ludovic Szántay în stil neogotic. Clădirea a fost realizată în anii 1905-1906 de către Iosef Frick. Biserica are trei nave, nava principală înaltă de 15 metri este dominată de coloanele ogivale fără capiteluri, de altarul de lemn realizat la Kosice. Cele 13 vitralii au fost confecționate la Budapesta, reprezentându-i pe inițiatorii reformei bisericii(Luther și Melanchton), precum și momente din viața lui Isus Hristos. Clădirea a fost renovată între anii 1992-94, eveniment consemnat și pe o placă comemorativă din hol.

Sinagoga Ortodoxă – Sinagoga israelită ortodoxă (str. Cozia, nr.12) construită la începutul celui de-al doilea deceniu al secolului 20, după planurile arhitectului Dömötör Laszlo, în stil Secession, abordează o decorație simbolistă în casetele ușilor în două canate ale intrării principale, cât și în diferitele zone ale fațadei. La acestea se adaugă îngustele deschideri dreptunghiulare, dispuse pe verticală, ale căror sticlă colorată urmează o linie sinuoasă.

Sinagoga Neologă (str.Tribunul Dobra, nr.10) este o clădire cu două etaje, fiind sediul comunității evreiești din Arad. A fost construită între 1828-1834 în timpul rabinului reformator Aron Chorin (1766-1844). Clădirea proiectată de arhitectul arădean, în mai multe rânduri primar al orașului, Domokos Heim are o formă aproape pătrată, în exterior având un stil clasicist, mai ales fațada dinspre strada Cozia, împodobită cu semicoloane cu capiteluri ionice și un timpanon. Celelalte fațade ne amintesc de stilul Renașterii. În interior se află sinagoga, ridicată în stil maur spaniol cu o bogată ornamentație geometrică colorată, având și o orgă de bună calitate.

Biserica Reformată Arad – centru (str.Eminescu, nr.33) – este ridicată pe un teren cumpărat de comunitatea reformată în 1840. Planul bisericii a fost realizat de către arhitectul austriac Ioseph Hoffer în stilul barocului clasicizant, el combinând barocul cu câteva elemente ale arhitecturii grecești. Pe fațadă, peste cei patru pilaștri simpli se ridică timpanonul sub formă de triunghi. Intrarea principală este tipică stilului baroc. Pe turla bisericii, renovată ultima oară în 2004, se pot observa elementele ornamentației baroc. Biserica a fost mărită cu o sală de rugăciune după planul arhitectului Ludovic Szántay, deasupra căreia este așezat corul cu orgă.

Divertisment în Arad și împrejurimi

Râul Mureș: Se spune că era odată un împărat şi o împărăteasă care aveau doi băieţi, care semănau la chip, dar aveau firi foarte diferite: unul era aprig şi tulburat, altul liniştit. Pe unul îl chema Olt, iar pe celălalt Mureș. Tatăl lor, împăratul, a plecat la război, pe când erau copiii mici, dar nu s-a mai întors niciodată. Crescând, cei doi băieţi au plecat în căutarea tatălui lor, cu binecuvântarea împărătesei, aceasta rugându-i să meargă împreună, să nu se despartă pe drum, orice ar fi. Flăcăii au pornit la drum, doar că imediat ce au părăsit palatul, aflat pe vârf de munte, s-au şi certat, datorită firilor lor diferite… Oltul a luat-o spre sud, iar Mureşul spre nord. Plecând în calea lor, împărăteasa a aflat de separarea fraţilor, s-a întristat și a plâns mult, a încercat să îi uneasca, dar nu a reuşit. Mureşului i s-a făcut dor de fratele lui şi s-a întors spre miazăzi, dar nu l-a mai ajuns din urmă pe Oltul cel năvalnic. Astfel că Oltul şi Mureşul s-au prefăcut în două râuri. Oltul a tot alergat printre stânci, spumegând, iar Mureşul a luat-o în altă direcţie, curgând liniştit, între şesuri.

Încă din perioada antichității, râul Mureș a fost o cale navigabilă foarte intens folosită atât pentru traficul comercial cât și în scop strategic, devenind o adevărată autostradă a zonei de la Nord de Dunăre. Menționat de Herodot încă din anul 484 î.h. (cu 4 secole înainte de crearea “Drumului Mătăsii”), sub denumirea de Maris, Mureșul este, după Dunăre, al doilea râu al României ca lungime (761 km) și al treilea ca suprafață hidrografică (27.890 kmp, după Dunăre și Siret).

Parcul Natural Lunca Mureşului se întinde de la Arad pâna la graniţa maghiară de-a lungul râului Mureș. Are o suprafaţă de 17.455 ha şi include zona îndiguită a Mureşului; este o zonă inundabilă (o inundaţie la fiecare trei ani) situată între digurile construite pe fiecare parte a râului şi între terasele înalte ale aceluiaşi râu. Lunca Mureşului Inferior este un ecosistem tipic de zonă umedă cu ape curgătoare şi stătătoare, cu păduri aluviale, galerii de sălcii şi plopi, precum şi zăvoaie şi şleauri de câmpie, important loc de cuibărire şi pasaj pentru cca. 200 de specii de păsări, multe dintre ele fiind sub un regim strict de protecţie pe plan internaţional.

Ştrandul Neptun este situat în spaţiul încadrat de bucla Mureşului, pe o suprafaţă de peste 20 de hectare de verdeaţă. Este al doilea ştrand ca mărime din Europa situat lângă o apă curgătoare. Lucrările de construcţie au fost demarate la sfârşitul anilor 60.

Aleile sunt pavate, spaţiul verde cu peste 65 de specii de arbori este întreţinut, există un complex de agrement cu cinci bazine (8.700 mp din care: unul de înot, unul pentru adulţi şi trei pentru copii, cu apă termală) şi tobogan acvatic și un alt complex cu 3 bazine, din care 2 pentru copii și unul pentru înot, locuri pentru joacă, 331 de căsuţe de agrement.

În incinta ştrandului funcţionează în jur de 40 baruri, terase, berării, restaurante, discoteca, pizzerii, teren de fotbal, tobogane, jocuri, etc.

Parcarea are 200 de locuri. Noaptea, ştrandul devine punct de atracţie prin nenumăratele restaurante, baruri, cluburi, terase. Aici au loc în timpul verii diferite festivaluri şi concerte în aer liber. Parcă ar fi o staţiune!

Lacul Ghioroc se află la o distanță de aproximativ 25km de orașul Arad; are o suprafață de aproximativ 10 hecatre, o plajă cu nisip fin și se găsește la poalele Munților Zărandului, într-o zonă de confluență a câmpiei cu dealul.

Recent, Ghiorocul a fost declarat oficial stațiune turistică de interes local, iar datorita aspectului exotic, Lacul Ghioroc atrage tot mai mulți turiști în fiecare an, atât din împrejurimile județului, cât și din Ungaria.

Plaja Ghioroc și camping-ul Ghioroc: În stațiune se organizează în fiecare an Ghioroc Summer Fest, care începe de regulă la data de 1 iulie și se încheie la 1 septembrie, cuprinzând concerte, concursuri și petreceri tematice, cu DJ din țară și din străinătate.

Podgoria Miniș-Măderat, se află la 26 km distanță de orașul Arad, la poalele Munților Zărandului, în imediata apropiere a râului Mureș. Se întinde pe o lungime de 40 km între localitățile Barațca – Șiria -Mocrea – Șilindia, într-un microclimat oferit pe o parte de râul Mureș și zona muntoasă, pe cealaltă parte.

Condițiile deosebite ale podgoriei, microclimatul oferit de valea Mureșului, respectiv de înclinația pantelor și rocile vulcanice ale formațiunilor de relief, precum și influența climei mediteraneene dau naștere unor vinuri roșii închise la culoare, corpolente, cu o eleganța extrasă din rocile vulcanice din zonă. Expunerea pantelor, în mare parte sudică sau sud-vestică, cât și favorabilitatea unor condiții climatice – cum e perioada lungă de vegetație, durata de strălucire a soarelui – ne oferă condițiile perfecte pentru a produce atât vinurile roșii specifice zonei, cât și vinuri albe sau chiar și vinuri spumante elegante.

Vă puteți bucura de degustări de vinuri, puteți vizita cramele locale și puteți afla cum se face vinul direct de la producători. Drumul Vinului se întinde de la Miniș, extremitatea sudică, până la Măderat în nord, de unde și numele său. Vinurile albe sunt din soiuri precum: Fetească Regală, Muscat Ottonel, Riesling, Sauvignon, iar vinurile roșii din: Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot, Cadarcă Neagră, Burgund Mare. Cele mai renumite vinuri produse în județul Arad sunt: Mustoasă de Măderat și Cadarcă.

Împărăteasa Maria Theresa a vizitat de 3 ori Podgoria Miniș Măderat, fiind cucerită de savoarea vinurilor din podgoria noastră, care a fost furnizorul oficial de vinuri al casei Imperiale de Habsburg.

În Ghioroc puteți vizita Muzeul Viei și Vinului pentru a afla despre istoria viței de vie, a strugurilor, a vinului și pentru a vedea instrumente antice utilizate în producția de vin. Rezervați-vă turul apelând +40257281847. Puteți vizita muzeul gratuit, dar trebuie să sunați în avans.

Mai multe atracții turistice din zonă vă vor purta pașii spre cramele din Podgoria Miniș-Măderat, pe încântătorul Drum al Vinului, la Muzeul Tramvaiului din Ghioroc, la Cetatea Șoimoș, Basilica Minor Maria Radna și Cetatea Șiria.

Orașul se întinde spectaculos, cu parcuri largi și clădiri monumentale, pe cursul râului Mures. Podul Traian, o bijuterie din fier, localizat în inima orașului, a fost odinioară graniță între provincii, țări și imperii, locul unde s-au îmbinat Imperiul Otoman cu Imperiul Habsburgic, Principatul Transilvaniei cu Ungaria și Banatul.

Prima atestare documentară referitoare la zona Aradului datează din anul 1078, când aceasta este menţionată în contextul luptelor purtate de populația autohtonă împotriva regatului feudal maghiar. Cea dintâi menţiune a localităţii apare într-un document din anii 1078-1081, intercalat într-un altul din 1347. De asemenea, oraşul este menţionat şi în Cronica pictată de la Viena, datată în 1131.

În anii 1551-1552 orașul este ocupat de turci. Stăpânirea turcească durează până în anul 1687, când trece sub dominație habsburgică. De remarcat că în anul 1599 orașul a fost eliberat de către oștile lui Mihai Viteazul, dar în anul 1616 a intrat din nou sub stăpânirea Porții Otomane.

În anul 1834 primește statutul de oraș liber regesc, la festivități participând chiar Împăratul Francisc I.

În 1909 se înființează în oraș prima fabrică de automobile de pe teritoriul de atunci al Ungariei. La 10 aprilie 1913 este inaugurată prima linie de cale ferată electrificată din estul Europei și a opta din lume, pe ruta Arad – Podgoria.

Marea Unire din 1918, în urma căreia orașul cunoaște în perioada interbelică o puternică dezvoltare, astfel că, în anul 1937, este evaluat ca fiind cel mai puternic centru economic din Transilvania și al patrulea din România. Aradul devine centrul mișcării politice, culturale și istorice pentru unirea tuturor provinciilor românești. La Arad se negociază ruptura totală a Transilvaniei de Ungaria şi Unirea cu România, Aradul fiind denumit capitala politică a Marii Uniri.

În 1989, Aradul a fost al doilea oraș după Timișoara unde a izbucnit Revoluția, protestatarii adunându-se în număr considerabil în fața Palatului Administrativ, acest lucru soldându-se cu morți și răniți.

După anul 1990, odată cu căderea regimului comunist și instaurarea regimului democratic, orașul a continuat să se dezvolte, stimulat și de înființarea Zonei Industriale Arad, una dintre primele din țară.

Orașul Arad se întinde spectaculos, cu parcuri largi şi clădiri monumentale, pe cursul râului Mures. Spectaculosul Pod Traian din inima orasului a fost odinioară graniţă între provincii, ţări şi imperii, locul unde s-au îmbinat Imperiul Otoman cu Imperiul Habsburgic, Principatul Transilvaniei cu Ungaria şi Banatul.