---

---

Aici găsești numeroase obiective turistice care te vor face să uiți de viața cotidiană și să te bucuri din plin de natură, care a fost destul de generoasă cu această regiune montană. Datorită locației sale privilegiate în Carpații Orientali, acest oraș din regiunea istorică Moldova, este considerat ca fiind unul dintre cele mai pitorești orașe din România. Așadar, nu ai cum să ratezi ocazia de a vizita aceasta zonă, plină de magie!

Municipiul Piatra Neamț, reședința județului Neamț, este așezat pe valea râului Bistrița, mai exact la ieșirea acestuia dintre munți, la confluența cu pârâul Cuiejdi. Piatra Neamț este amplasat într-un bazin intramontan, la altitudinea de 310 m, străjuit de culmile Pietricica (590 m) la sud-est, Cozla (679 m) la nord, Cernegura (852 m) la sud-vest, Cârloman (617 m) la nord-vest și Bâtca Doamnei (462 m) la sud-vest.

Orașul se bucură de toate avantajele unei naturi unice, o climă temperat continentală, cu veri scurte, răcoroase și plăcute, toamne lungi, ierni blânde, fără geruri mari și zăpadă din abundență. Este un „mic paradis” asemeni unei stațiuni de vacanță. Beneficiind de un asemenea cadru natural, cu legături ușoare spre toate punctele cardinale, teritoriul de astăzi al municipiului Piatra Neamț a constituit o permanentă vatră de locuire. În Piatra Neamț, apele curgătoare cele mai importante sunt Bistrița și Cuiejdi. Printre pârâiașele cu debite variabile mai pot fi amintite: Doamna, Sărata, Borzoghean. Lacurile de pe raza municipiului Piatra Neamț sunt acumularea Lacul Bâtca Doamnei și lacul Reconstrucția, din care se desprinde canalul hidrotehnic al Bistrițe). Ambele sunt lacuri de acumulare pe râul Bistrița.

Altitudinea medie a bazinului hidrografic este de cca. 920 m, iar relieful se caracterizează prin masivitate și altitudini mai mari în vest și în partea superioară a bazinului hidrografic, apoi tot mai reduse spre est și sud-est. După anul 1960, cursul mijlociu și inferior al râului Bistrița a fost amenajat hidroenergetic prin construirea unui număr de 9 lacuri de acumulare și a 13 hidrocentrale. Cel mai mare lac de acumulare este Izvorul Muntelui, cu un volum de 1,12 miliarde mc.

Până la realizarea sistemului hidroenergetic (ale cărui obiective se întind de la lacul Izvorul Muntelui – Barajul Bicaz până la Bacău), râul Bistrița juca rolul de veritabilă arteră de comunicație de care depindea viața economică a orașului. Pe Bistrița veneau plutele care asigurau materia primă necesară fabricilor de cherestea și de hârtie și tot ea constituia o cale sigură de legătură cu Bacău l și porturile dunărene. În zona orașului, râul avea o lățime medie de 50 m și un debit de 50mc/s, care însă avea variații impresionante ce oscilau între 3 și 1080 mc/s, astfel că uneori marile viituri aveau caracter devastator pentru zona riverană. După construirea lacului de acumulare de la Bicaz și punerea în funcțiune a întregului sistem hidroenergetic, rolul economic și aspectul Bistriței s-au schimbat. Plutele au dispărut, au apărut hidrocentralele ca sursă nepoluantă de energie, debitul apei nu mai cunoaște variațiile din trecut, au apărut frumoase lacuri de acumulare și baraje care modifică în întregime aspectul albiei Bistriței. Astfel s-a accentuat pitorescul regiunii și a crescut potențialul său turistic.

Cele mai vechi urme de locuire umană de pe teritoriul actual al județului Neamț datează din paleoliticul superior (cca. 100.000 ani î.e.n.), ele fiind evidențiate îndeosebi pe Valea Bistriței, unde s-au descoperit numeroase situri arheologice.

---

Obiective turistice

Cheile Bicazului

Traversarea Cheilor Bicazului impresionează orice turist aflat în trecere pe drumul ce leagă judeţele Neamţ de Harghita, prin maiestuozitatea pereţilor de stâncă şi sălbăticia peisajului. Impresia puternică pe care o lasă această minune a naturii se păstrează nu doar la prima incursiune prin serpentinele drumului, pe lungimea celor 8 kilometri de-a lungul cheilor. Formaţiunea naturală este străbătută de drumul naţional care leagă oraşele Bicaz (Neamţ) de Gheorghieni (Harghita) şi se situează la 31 de kilometri de primul şi 25 de kilometri de al al doilea. Primul drum de acces spre Chei s-a construit în anul 1910, dinspre Gheorghieni, iar sectorul de drum spre Bicaz a fost dat în exploatare mult mai târziu, în anul 1937. Spectacolul naturii creşte pe măsură ce urmezi drumul, iar când ajungi între pereţii stâncoşi ce te strâng ca într-o menghină la „Gâtul Iadului”, te simţi precum o furnică. Senzaţia devine stranie când priveşti cum maşinile se înşiră pe drumul înghesuit între stânci. Deşi e miezul zilei, miezul verii, dacă mai faci doi paşi în faţă ieşi cu totul din imperiul soarelui, razele nemaireuşind să pătrundă aici. Şi atunci înţelegi de ce locul e împărţit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul Iadului, şi Gâtul Iadului. Magic! Acesta e cel mai potrivit cuvânt pentru a descrie acest loc!

Grădina zoologică „Dragoș Vodă”

Grădina zoologică „Dragoş Vodă”, sau „Zimbrăria” cum este cunoscut acest obiectiv turistic constituie un prilej de popas pentru călătorul care ajunge în zona oraşului Târgu Neamţ. Din DN15, calea spre comuna Vânători Neamţ, porneşte spre dreapta după circa 7 kilometri un drum care te lasă chiar la rezervaţia de zimbri. Locul e frecventat îndeosebi de părinţi cu copii, intrarea fiind de trei lei pentru cei mici, şi cinci lei pentru adulţi. Grădina zoologică Dragoş Vodă face parte din Parcul Natural Vânători Neamţ ce se întinde pe o suprafaţă de peste 30.000 de hectare. Pe o întindere mult mai mică, vizitatorii pot vedea aici vieţuitoare care hălăduiesc prin pădurile Parcului Natural din cinci localităţi (Agapia, Crăcăoani, Bălţăteşti, Vânători Neamţ şi Oglinzi). „Vedetele” grădinii sunt cele cinci exemplare de zimbru care au şi cel mai mare spaţiu „de manevră”. De la aleea centrală şi până la cele trei lacuri din vale, zimbrii pasc în voie nederanjaţi de gălăgia micuţilor vizitatori. Pentru turiştii care ajung aici, a fost construit şi un foişor de observaţie din care se pot urmări mai bine mişcările erbivorelor protejate. Alţi 21 de „fraţi” ai celor cinci zimbri din grădina zoo, colindă acum în voie prin pădurile rezervaţiei naturale, după ce au fost eliberaţi de administratorii Parcului Vânători Neamț.

Masivul Ceahlăul

Cel mai impunător munte din Carpaţii Orientali, Ceahlăul este căutat de turişti indiferent de sezon. Traseele urmează locuri de o frumuseţe sălbatică şi sunt marcate de obiective naturale încărcate de legende. Atracṭiile muntelui Ceahlău sunt variate, de la cea mai mică floare aflată pe vârf până la marile blocuri de piatră cu forme spectaculoase. Porţile de intrare sunt din staţiunile Izvorul Muntelui, Durău, dar şi prin Bicazul Ardelean. Acesta din urmă poate fi făcut cu maşina până în Poiana Stănile, de unde se poate ajunge relativ repede (circa o oră) la Cabana Dochia.

Muntele poate fi urcat pe unul din cele 7 trasee turistice amenajate ṣi omologate:

• Traseul 1– Cabana Izvorul Muntelui – Poiana Maicilor – Cabana Dochia, marcaj traseu: banda roṣie, durata de parcurgere: 6 – 7 h
• Traseul 2– Cabana Izvorul Muntelui – Curmătura Lutu Roşu – Cabana Dochia, marcaj traseu: bandă albastră, durata de parcurgere: 3h 30min
• Traseul 3– Cabana Izvorul Muntelui – Stânca Dochiei – Jgheabul cu Hotar – Cabana Dochia, marcaj traseu: triunghi albastru, durata de parcurgere: 3h 30min- 4 h
• Traseul 4– Staṭiunea Durău – Cabana Fântânele – Cabana Dochia, marcaj traseu: bandă roṣie, durata de parcurgere: 3h – 3h 30min
• Traseul 5– Staṭiunea Durău – Poiana Vesuri – Cascada Duruitoarea – Cabana Dochia, marcaj traseu: cruce roṣie, durata de parcurgere: 4h 30min – 5h
• Traseul 6– Bicazul Ardelean – Telec – Curmătura Stănile – Cabana Dochia, marcaj traseu: bandă albastră, durata de parcurgere: 7-8h
• Traseul 7– sat Neagra – Curmătura Văratec – Poiana Maicilor – Cabana Dochia, marcaj traseu: cruce albastră, durata de parcurgere: 6 – 7h.

Cetatea Neamț

Drumul până la Cetatea Neamţ e uşor de găsit având ca reper oraşul Târgu Neamţ. În târgul lui Creangă se ajunge uşor de la Piatra Neamţ, pe DN 15 C, parcurgând circa 44 de kilometri. Accesul la cetate nu este permis cu maşina, turiştii trebuind sâ parcurgă la pas un drum care urcă până la baza fortificaţiei cam 500 de metri. Intrarea se face pe puntea în arc de cerc suspendată pe pilonii de piatră. Înainte să pătrunzi în fortăreaţă, primul obiectiv e „cursa de şobolani”, o capcană pentru duşmanii care atacau cetatea. Imaginea se repetă şi la fântâna din curtea interioară a Cetăţii, principalul obiectiv care te atrage odată ajuns în fortăreaţă.

După lucrările de restaurare desfăşurate între anii 2007-2009, Cetatea a căpătat o imagine mult mai atractivă pentru turişti. Indicatoarele te îndrumă să urmezi un itinerariu care trece prin camere amenajate ca în perioada secolelor XIV-XVIII. Pe latura de est pot fi vizitate, la parter şi demisol, închisoarea, monetăria, camera de provizii şi cuhnea (bucătăria). La etaj sunt „Neagra temniţă”, paraclisul „Sf. Nicolae”, o cameră de locuit, camera pârcălabului şi camera domniţelor. Pe latura de sud se afla un lapidarium (la demisol şi parter) şi o terasă, la etaj, locul de belvedere pentru Ozana cea frumos curgătoare şi o privelişte a târgului de sub Cetate. Pe latura de vest pot fi vizitate sala armelor, sala de sfat şi judecată, o sală de trecere, un iatac şi o cameră de taină. În interior atmosfera medievală e recreată cu ajutorul unor manechine şi a unor expoziţii de obiecte din vremurile în care fortăreaţa era apărată de plăieşii lui Ştefan.Pe latura de nord nu existau încăperi, aici aflându-se doar zidul de incintă, imaginea care predomină peisajul fiind steagul roşu al Moldovei, cu capul de bour, ce flutură pe coama cetăţii.

---