Dealul cetății din Sighișoara este cea mai bine păstrată cetate medievală din Transilvania și cea mai mare cetate medievală locuită continuu din Europa. Construită din secolul al XII-lea de coloniști sași, centrul istoric a rămas aproape neschimbat. Sistemul defensiv cu ziduri de 930 m, 14 turnuri și bastioane a fost ridicat în secolele XIV-XV cu contribuția breslelor medievale. Astăzi oferă străzi pietruite, case pastelate, clădiri istorice, cafenele și cazare. Patrimoniu UNESCO din 1999.

Biserica de pe Deal din Sighișoara, construită între 1345-1525, este dedicată Sf. Nicolae și a treia ca mărime biserică gotică din Transilvania. Situată la 429 m altitudine, reprezintă ultimul punct defensiv al cetății. Sub cor are singura criptă cunoscută în Transilvania, cu morminte din secolele XVI-XVIII. Interiorul este pictat complet, exterior parțial; în restaurarea 1992-2003 au fost descoperite fresce din secolul XV. Elemente de valoare: tabernacolul sculptat și amvonul din 1480. Orga e din secolul XIX.

Turnul de pavaj, menționat în documente în 1522, a fost reconstruit în 1681 după incendiul din 1676 și are forma unei prisme hexagonale cu laturi neuniforme. Acoperișul robust, cu două turnuri de observație pe laturile de sud și nord, îi conferă un aspect deosebit. Din acest turn vine tăblița de piatră cu cea mai veche stemă a orașului și motto-ul Nomen Domini, turris fortissima” (traducere: Numele Domnului este cel mai solid castel), care se păstrează în Muzeul de Istorie din Turnul cu ceas (în turnul cu ceas german) din orașul Sighișoara (în germană Schäßburg).

Turnul cu Ceas din Sighișoara este un monument istoric și cel mai masiv dintre cele nouă turnuri de apărare păstrate din 14 inițiale. Hat 64 m înălțime, apără poarta sud-estică a orașului și este vizibil din centru. Construit în secolul XIV, a fost încoronat târziu cu o cupolă barocă. Până în 1556 a fost sediul consiliului orășenesc. Orologiul, restaurat în 1648, are figuri din lemn reprezentând zei păgâni ai zilelor săptămânii. Mecanismul actual, instalat în 1906, e elvețian. Are două cadrane de 2,4 m.

Castelul a fost construit între 1908-1912 de baronul István Ugron în stil historicist, combinând elemente neogotice și neoromanice, amintind un castel medieval francez. Are 365 ferestre, 4 turnuri, 52 camere, 7 terase și 12 holuri, în conformitate cu calendarul. După naționalizare a fost folosit de instituții, iar în prezent aparține Consiliului Județean Mureș și poate fi admirat doar din exterior.

Castelul Rhédey din Sângeorgiu de Pădure, în stil neobaroc, și-a primit forma actuală între 1807-1809. Aici s-a născut Claudia Rhédey, soția Ducelui Alexander von Württemberg și stră-stră-străbunica regelui Charles III. Castelul restaurat găzduiește expoziția „Mysteria Residentiae Rhédey”, Centrul de Informare Turistică și o expoziție de artă. Vizavi se află biserica reformată din secolul XIII cu renovări importante și mormântul Claudiei Rhédey.

Așezarea a aparținut familiei Kemény timp de 300 de ani. Clădirea cu două etaje și bastioane la colțuri a fost reconstruită între 1537-1557 și a primit înfățișarea barocă târziu în 1818. În perioada interbelică, castelul era un centru cultural cu întâlniri literare. După al Doilea Război Mondial a fost vandalizat, iar din 2014 a revenit familiei, fiind deschis publicului.

Lacul Ursu din Sovata este cel mai mare lac helioterm din lume, cu o concentrație de sare de 250 g/l. Format în 1875, inițial numit Lacul Illyés, și redenumit după forma sa în Lacul Ursu. Are 4 hectare și adâncimea de 18 m, fiind o destinație iubită vara. Fenomenul heliotermic menține straturile adânci de apă sărată calde, lucruri ce i-au adus porecla „Marea Moartă a Transilvaniei”.

Sovata a devenit renumită datorită apelor tămăduitoare, mai ales după construirea primei băi publice „Băile Géra” în anii 1840. Aristocrația și-a construit vile de vară, printre care Vila Sara și Vila Lola. După Primul Război Mondial, Casa Regală a României a venit pentru tratamente. Stațiunea avea două hoteluri, 74 de vile cu 417 camere, două restaurante, cofetărie și sală de lectură, funcționând din 1 iunie până în 30 septembrie.

Turnul Belvedere din Sovata face parte din rețeaua de poteci din jurul lacurilor sărate și arboretului Rezervației Lacul Ursu. Situat la capătul Aleii Vestice, se poate ajunge și cu mașina din strada Privighetorii. Turnul are 28 m înălțime, este accesibil gratuit, iar scările spiralate duc la platforma de unde se vede panorama de 360° cu dealurile, satele învecinate și zonele centrale, estice și nordice ale orașului.

Situl roman de la Călugăreni făcea parte din sistemul defensiv limes care apăra Valea Nirajului și provincia Dacia. Localizarea exactă s-a făcut în sec. XIX. Săpăturile au scos la iveală o unitate de infanterie auxiliară, comandament, băi și locuințe civile. În 2015 s-a deschis Parcul Arheologic, administrat de Centrul Cercetare Limes, pe o suprafață de peste 5 ha, cu pavilioane TIME BOX ce prezintă viața romană și săpăturile arheologice.

Mocănița Sovata, o locomotivă cu aburi construită în 1949 în Polonia, circulă pe fosta cale ferată îngustă dintre Târgu Mureș și Praid, inaugurată în 1915 și închisă în 1997. Din 2011 porțiunea Sovata-Câmpu Cetății e folosită turistic. Vara turiștii pot face plimbarea de 14 km, pot servi la păstrăvării, pot face drumeții și vizita centrul Mini-Niraj cu macheta Văii Nirajului și produse locale.

Numele localității vine probabil de la Dealul Cetății, ascuns în Valea Nirajului. Este o destinație turistică populară, cunoscută pentru păstrăvii prăjiți în mălai cu mujdei. Pădurile din jur oferă trasee pentru biciclete și drumeții, plimbări cu mocănița, parade cu baloane cu aer cald și festival de afine. La intrare se află Centrul Mini-Niraj cu o machetă detaliată a Văii Nirajului și promovarea atracțiilor locale.

Rezervația de bujori de stepă are 3,49 ha și găzduiește 359 specii de plante, inclusiv Bujorul de stepă, care înflorește între mai și iunie. Este cel mai nordic punct din România pentru această specie protejată, monument al naturii din 1932. Salvarea i se datorează lui Marcu Sâncrăian, care a plantat semințele în mușuroaiele de cârtițe. Astăzi vizitatorii pot admira zeci de mii de aceste flori în rezervație.

Muzeul Etnografic Anton Badea, înființat în 1960 cu 64 de obiecte casnice și costume populare, cuprinde acum mii de exponate în clădirea principală din 1892. Grădina muzeului este amenajată ca un sat în miniatură, cu case tradiționale, biserică de lemn și instalații tehnice populare. Instituția oferă numeroase evenimente și programe educative despre tradiții și meșteșuguri.

Biserica fortificată din Saschiz, construită între 1493-1525 în stil gotic târziu pe locul unei basilici romane, are arcuri masive pe contraforturi, galerie de apărare deasupra navei și corului și gururi de foc. Turnul din 1832 se află la 10 m nord de fațada bisericii. Biserica este în patrimoniul UNESCO din 1999.

Cetatea din Saschiz, construită în secolul XIV pentru protecție, este ridicată pe ruine romane de comunitatea locală în stil german. Are formă ovală, ziduri de 7-9 m, 4 turnuri de colț și 2 turnuri poartă. În incintă sunt două iazuri și o fântână de 60 m adâncime, probabil legând cetatea de sat. Cetatea țărănească este astăzi o atracție turistică importantă pentru Saschiz.

Satul Sânvăsii din Valea Nirajului poartă numele regelui Ladislau I, menționat în 1332 ca Sancto Ladislao. Biserica unitariană, pe versantul estic al satului, datează probabil din secolul XIV și are elemente gotice și romane. A fost donată unitarianilor în 1580 de János Sügér. Capela este din secolul XIV, turnul din secolul XV. Frescele sanctuarului din 1496 sunt de mare interes.

Biserica evanghelică fortificată din Apold, situată la 16 km de Sighișoara pe un deal în centrul satului, a fost construită inițial în secolul XIII ca bazilică romanică și reconstruită în stil gotic târziu în secolul XV, cu un turn vestic impunător. Complexul actual datează din secolele XV-XVI. Turnul cu ceas are guri de foc, iar biserica este înconjurată de un zid dublu cu turnuri și porți defensive.

Biserica evanghelică fortificată din Archita, cea mai mare din județul Mureș, a fost construită în secolul XIII în stil romanic și reconstruită gotic în secolul XIV. Are două rânduri de ziduri cu câte 3 turnuri și un turn vestic masiv din secolul XV. Restaurată în 2011, cu ceasul reparat în 2020, biserica este o atracție turistică în peisajul blând al dealurilor din apropiere de Sighișoara.

În Cloașterf se găsește una dintre cele mai omogene biserici fortificate din Transilvania, construită între 1521 și 1524 de meșterul Ștefan Ungar. Biserica a fost proiectată ca o cetate cu ziduri de apărare și turnuri de colț. În interior are o tribună cu trei laturi decorată cu motive florale și picturi ce reprezintă alte biserici fortificate, datând din secolul XVIII.

Biserica fortificată este probabil a treia, pe locul pe care se așează. Probabil că a fost construit la începutul secolului al XV-lea și apoi fortificat în jurul anului 1500. Are un tavan foarte înalt și este în stare bună în cea mai mare parte. Clopotnița / turnul său este, de asemenea, uriaș, în comparație cu alte biserici fortificate. Mai avea încă un turn în nord-est. Băgaciu s-a îmbogățit în Evul Mediu, în special prin cultivarea vinului.

Părți importante ale bisericii de astăzi provin dintr-o biserică gotică a cărei primă fază de construcție datează din secolul al XIV-lea. Această datare se bazează pe forma navelor laterale, care sugerează că prima biserică a fost o bazilică. În plus, primul preot din Batoș a fost menționat în anale încă din anul 1332. Biserica a fost puternic avariată în urma unui incendiu devastator în anul 1728.

În prima jumătate a secolului al XV-lea a fost construită o biserică gotică. O cheie de boltă din bolta cu nervuri transversale a corului poartă anul 1447, marcând sfârșitul acestei faze de construcție. Corul și sala sunt susținute de contraforturi. Coastele bolții se sprijină pe console de perete bogat modelate. Biserica are ferestre gotice cu traforaj în două părți. La începutul secolului al XVI-lea, a fost construit un turn în aripa vestică a sălii și un etaj de apărare susținut de arce deasupra corului. Acest cor montat a fost demolat în 1896.

În mica aşezare de iobagi este ridicată în sec. al XV-lea o biserică sală cu cor cu închidere poligonală. Actuala clădire în stil gotic târziu primeşte în sec. al XVIII-lea un turn de vest cu platformă defensivă şi acoperiş ascuţit. După cum mărturisesc contraforţii care sprijină încă zidurile bisericii, interiorul acesteia a fost iniţial acoperit cu bolţi, înlocuite ulterior de un planşeu drept. Din zidul de incintă nu se păstrează urme.

În anul 1868, un incendiu a distrus vechea biserică din Ideciu de Jos. Construcția noii biserici a început în 1870, dar până în anul 1874 slujbele s-au ținut sub cerul liber. În timpul slujbei, comunitatea stătea așezată într-un cerc mare pe niște bârne, care ulterior au fost folosite la construcția acoperișului turnului. Noua biserică-sală nu prezintă caracteristici stilistice deosebite. Încăperea este divizată de arce dublou în trei travee de boltă, corul are o boltă cu penetrații, iar între cor și navă se află un arc triumfal semicircular.

În secolul al XV-lea, la Ideciu de Sus a fost construită o mică biserică-sală gotică, formată dintr-o navă și un cor cu închidere dreptunghiulară. Aspectul de astăzi al bisericii, cu tavan plat din lemn, ușor curbat, datează din anul 1861. Ferestrele sunt mari, late și au o formă semicirculară. În partea de nord și de vest se află tribune din lemn, iar portalul din vest are o închidere în arc frânt. În fața intrării din sud se află un portic, iar corul este legat de nava bisericii printr-un arc triumfal lat, semicircular.

În secolul al XV-lea a fost ridicată o mică biserică-sală pe o colină în partea de vest a comunei Idiciu. Bolta acesteia s-a prăbușit în anul 1690 în urma unei furtuni. Între 1825 și 1827, corul medieval a fost reconstruit și mărit de către meșterul constructor Conrad din Mediaș. În 1904 s-au făcut lucrări mai ample de renovare, în cadrul cărora s-a refăcut șarpanta acoperișului. Vechea clopotniță din lemn, de sine stătătoare, a fost demolată în 1927 și, în locul ei, s-a ridicat un turn-clopotniță nou în partea de vest.

Pe versantul văii, la jumătatea drumului deasupra satului, se află biserica simplă din Măgheruș. Lipsită de anumite trăsături stilistice, a fost construită probabil în secolul al XVI-lea. Turnul clopotniță este realizat din zidărie solidă de piatră și este semnificativ mai vechi decât biserica. Această premiză e susținută de gurile de tragere înguste și lungi, care datează din perioada de dinaintea apariției armelor de foc.

Într-o plângere adresată Papei din anul 1309 se menționează întâmplător faptul că biserica din Nadeș era închinată Sf. Martin. În a doua jumătate a secolului al XV-lea, la biserică s-au făcut lucrări de reconstrucție mai ample. Biserica veche a fost demolată pe la 1850, în locul ei fiind construită, în decurs de trei ani, biserica de astăzi în stil neoclasicist după planurile lui Samuel Teutsch.

Biserica-sală din Ormeniș a fost construită în secolul al XVI-lea și este formată din navă și un cor cu două travee, încheiat cu o absidă poligonală. Muchiile bolții în cruce din cor sunt decorate cu stucaturi reprezentând ghirlande de flori. Pe pereții navelor s-au identificat, după ușoare decopertări, urme de inscripții și de picturi mirmesch_altarurale.

După ce biserica romanică din Șaeș s-a prăbușit în 1802, ruinele au fost complet îndepărtate, iar pe locul lor s-a ridicat o biserică hală neoclasică, cu cor îngustat și turn clopotniță în partea de vest. Noua construcție a fost terminată în 1820. Fațadele turnului și bisericii prezintă o compoziție subtilă de pilaștri și cornișe. Turnul are un acoperiș piramidal cu învelitoare din țigle glazurate colorate și coif acoperit cu tablă.

Satul este situat pe o vale din dreapta râului Târnava Mare. La intersecția a trei străzi din centrul satului se află biserica fortificată. Inițial, satele Seleuș, Hoghilag, Laslea, Duneș și Prod se aflau pe moșia unei mănăstiri, dar spre sfârșitul secolului al XIV-lea Seleuș a devenit comună liberă a scaunului de la Sighișoara. Biserica închinată Sfântului Ladislau este menționată în documente în 1476. Are un cor boltit cu boltă în cruce, cu capăt poligonal și contraforturi. La începutul secolului al XVI-lea sunt menționate lucrări de construcție care se referă la fortificații.

Castelul renascentist Bethlen din Criș datează din secolul al XV-lea, construit inițial de Márk Bethlen. Aripa cu arcade a fost adăugată probabil în 1559. Turnul cilindric cu cinci etaje, „Turnul Arcașilor“, este cel mai vechi și avea rol defensiv. Ansamblul bogat decorat este unul dintre cele mai importante clădiri civile de renaștere din Transilvania. Familia Bethlen a locuit aici până între cele două războaie, iar în 2007 moștenitorii l-au recuperat și l-au predat pentru renovare.

Castelul Bethlen din Bahnea a fost construit în 1545 și fortificat între 1679-1719 cu bastioane octogonale și zid de piatră. Clădirea combină stilul romantic cu tâmplărie neorenacentistă și are 42 camere pe trei niveluri. În perioada comunistă a fost folosit de instituții publice, dar după 1989 a degradat. În 2008 a fost retrocedat moștenitorilor, care l-au donat ulterior Bisericii Reformate.

Construit între 1911 și 1913 la inițiativa primarului Bernády György, Palatul Culturii este unul dintre cele mai frumoase exemple ale stilului Secession din Transilvania. Arhitecții Komor Marcell și Jakab Dezső, care au realizat și Primăria, au decorat clădirea cu fresce, mozaicuri și vitralii. Interiorul include foaier, săli de concerte și sala oglinzilor. Astăzi găzduiește biblioteca județeană, galerii de artă și filarmonica de stat.

Cetatea medievală a fost construită în secolul XVII pe ruinele unei fortificații din 1492. Distrusă în 1601, reconstrucția a început în 1602 sub Borsos Tamás, ca cetate pentagonală cu șapte bastioane. În 1616 a primit rang de oraș liber regesc. Din 2011, este restaurată și atrage locuitorii și turiștii.

Complexul de agrement și sport „Mureșul”, numit „Weekend” de localnici, este destinația cu cei mai mulți vizitatori vara, ocupând 40 ha. Aici sunt bazine de înot, plaje cu iarbă naturală, terase, terenuri de sport și un canal pentru plimbări cu barca, rezultat dintr-un braț vechi al râului Mureș.

În anul 1802, contele Teleki Sámuel, cancelarul aulic al Transilvaniei, a deschis prima bibliotecă publică din regiune. Clădirea, ridicată între 1799 și 1802, cuprindea aproximativ 40.000 de volume științifice importante și o sală de lectură. După Al Doilea Război Mondial, colecția s-a îmbogățit cu 80.000 de volume de la fostul Colegiu Reformat și alte fonduri. Azi, comorile bibliotecii Teleki se pot vedea la parter.

Platoul Cornești este un loc de relaxare umbrit în timpul verii, cu spații verzi, locuri de joacă, cel mai mare skatepark din oraș, trenuleț și pistă de alergare. Grădina zoologică, înființată în anii ’60 pe 600-700 mp, cu puține animale inițial, acum se întinde pe 42 de hectare, având peste 800 de exemplare din 150 de specii. Este cea mai mare grădină zoo din țară și singura cu elefanți, girafe și giboni.

Aeroportul oferă acces rapid și convenabil către numeroase destinații turistice din România, devenind un punct de plecare ideal pentru cei care doresc să exploreze frumusețile țării. Datorită infrastructurii moderne și conexiunilor eficiente, călătorii pot ajunge cu ușurință în diferite regiuni. Aeroportul reprezintă, așadar, poarta de intrare spre peisaje naturale deosebite, orașe încărcate de istorie, monumente de patrimoniu și o varietate de experiențe autentice.