---

---

Principalele unități de relief din oraș și din zona înconjurătoare, de vârstă cuaternară, pot fi clasificate în trei mari grupe:
– platourile, larg vălurite, reprezentate prin dealul Zamca și dealul Cetății; cele sub formă de coline se întâlnesc numai în partea de sud-est a orașului;
– versanții deluviali (circa 25% din suprafață), apăruți ca urmare a dinamicii active a proceselor geomorfologice (alunecări de teren, eroziuni areolare și liniare), se întâlnesc mai ales în bazinul superior al văii Râului Târgului, pe versanții de vest și sud-est ai dealului Zamca și pe versantul drept al Sucevei;
– șesurile aluvionare, modelate sub forma unor trepte, au un caracter îmbucat.

Teritoriul orașului Suceava și împrejurimile sale au fost locuite, așa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În sec. II-III exista aici o așezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând și puternice influențe romane. Lângă oraș s-au aflat două cetăți, una mai veche la Șcheia, alta puțin mai nouă, ce se vede și astăzi.

Între cele două s-a dezvoltat, încă din prima parte a sec. XIV, orașul. Cetatea Șcheia, una dintre cele mai vechi cetăți din Moldova, dar cu o existență scurtă, a fost dărâmată în timpul lui Alexandru cel Bun. Cetatea de Scaun a Sucevei a avut timp de trei secole un rol important în viața politică a Moldovei.

Oradea a fost dintotdeauna una din cele mai prospere orașe ale României și unul dintre cele mai semnificative centre economice, în mare parte datorită proximității față de frontiera cu Ungaria, devenind astfel o poartă înspre Occident.

Epoca de apogeu a cetatii avea sa fie însă în timpul lui Ștefan cel Mare (1457 – 1504). În vara anului 1476, ambițiosul Mohamed II și-a încercat norocul sub zidurile cetății, dar dârza rezistență a moldovenilor i-a frânt voința victoriei și l-a silit să se retragă în mod rușinos. Ștefan făcuse din Suceava un fel de creier al sistemului său de aparare. În 1497, 21 de zile și nopți în șir, tunurile leșilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forța armelor.

---

Obiective turistice

Cetatea de Scaun a Sucevei

Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XlV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică), în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci.
Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I Mușat și a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare. În prezent, Cetatea Sucevei se află în ruine.
Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004. Este alcătuită din următoarele 4 obiective:
Fortul Mușatin – datează din sec. al XIV-lea
Incinta exterioară – datează din perioada 1476-1478
Șanț de apărare – datează de la sfârșitul sec. al XV-lea
Zid de contraescarpă – datează din a doua jumătate a sec. al XV-lea

Planetariul Suceva

În sala Planetariu, de formă circulară, cu o capacitate de 80 de locuri, este montat un proiector complex top ZKP 2, cu ajutorul căruia se pot proiecta Soarele, Luna, planetele și aproximativ 6.000 de stele vizibile cu ochiul liber pe cerul boreal și austral. Proiectoare auxiliare redau imaginea dinamică a sistemului solar, planeta Jupiter cu sateliții galileeni, evoluția cometei Donati, fenomenul „stelelor căzătoare” și mișcarea unui satelit artificial.
La etaj se află o Mediatecă, o sală cu o capacitate de 100 de locuri, dotată cu aparatură audio-video, unde se organizează simpozioane, conferințe, sesiuni de comunicări științifice și se oferă publicului vizitator video-documentare. Terasa și cupola mobilă sunt folosite pentru observații astronomice cu luneta (x120) și telescopul de tip cassegrain (x375). Se pot observa petele solare, relieful lunar, Jupiter cu sateliții galileeni, inelele lui Saturn, roiuri de stele, nebuloase galactice și fenomene astrologice (eclipse, oculații etc.). Planetariul dispune de un fond documentar care cuprinde cărți și periodice de specialitate, precum și o donație de carte făcută de conf. dr. Elvira Botez. În spațiul expozițional de la parter se pot vizita expozițiile permanente: „Pagini din Istoria Astronomiei Românești”, „Observatoare și Instrumentele Astronomice din Lume”, „Primul Sistem Solar”, „Dincolo de Calea Lactee”. Aici se află și un pendul panoramic, utilizat în cercetarea fenomenelor de gravitație, realizat după proiectul laureatului Nobel, Maurice Allais.

Mănăstirea Sucevița

Construită cu patru secole în urmă, din porunca domnească,ca o cetățuie în care să nu poată pătrunde picior de pagan,Mănăstirea Sucevița,cu zidurile și turnurile sale,cu biserica și sutele de picturi care-i acoperă pereții exteriori,este una dintre bijuterile Bucovinei și culme a artei feudale moldovenești.Legendă locului spune,pentru a motiva misterul unei porțiuni de zid lăsată nepictata,că ea a rămas așa din timpul ctitoririi lăcașului,când schelă s-a prăbușit,iar zugravul a murit îngropat sub resturile acesteia. Biserica Movileștilor este înconjurată de ziduri înalte de 6 m. și groase de aproape 3 m., cu metereze și drumuri de straja pe toate laturile. Pe partea de est a zidului de incinta sunt înșirate case care aparțin vremurilor Movileștilor, iar pe partea de nord – est se văd temeliile unei alte case. În zona de sud-vest se mai pot observă urme ale unor chilii călugărești. Incinta cuprinde și un impunător turn clopodnita, patrulater, susținut de contraforturi. La utimul etaj se află cele două clopote din timpul Movileștilor. Celelalte turnuri au fost construite cu plan octogonal. Sucevița păstrează elemente arhitectonice cunoscute din timpul lui Ștefan cel Mare, savant combinate cu motive din vremea domnitorilor Rareș și Lăpușneanu. Păstrând planul trilobat, contraforturi și abside laterale biserica se aseamănă foare mult cu celelalte edificii moldovenești. Firidele alungite ale absidelor – dispuse în număr de 11 la cea răsăriteană -și câte 5 la absidele laterale amintesc de arhitectură secolului XV. Interiorul se compune din pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorurile construite în timpul lui Ieremia Movilă conțin elemente arhitecturale provenite din Țară Românescă. Pictură, realizată în frescă, a fost executată de doi pictori moldoveni, Ioan Zugravul și fratele sau Sofronie, și se păstrează în formă originală. Programul iconografic al picturii interioare și exterioare respectă tradiția constituită în prima jumătate a secolului al XVI-lea – epoca lui Petru Rareș – dar introduce și unele teme noi, cu caracter teologic-dogmatic, cum este scenă din conca naosului, reprezentând imnul liturgic „Unul Născut …” și alte reprezentări ale Sfantei Treimi. Mănăstirea Sucevița posedă o colecție de obiecte, de certă valoare artistică și culturală, expuse în actualul muzeu, fosta sala de consiliu a mănăstirii, situată pe latura de est a incintei. Printre exponate se remarcă câteva broderii de valoare excepțională, datând din secolele XV-XVI-lea, din vremea lui Ștefan cel Mare și Ieremia Movilă, lucrate cu fir de aur, argint, mătase și perle. Cele mai importante piese sunt portrete lui Ieremia și Simion Movilă și un epitaf cu perle, tetraevangheliarele ferecate în argint aurit, un chivot donat de Mitropolitul Gheorghe Movilă.

---