Mediaș este un oraș medieval situat în inima Transilvaniei, cu o atmosferă liniștită și fermecătoare. Biserica fortificată și alte clădiri în stil gotic și baroc atrag numeroși vizitatori. Înconjurat de peisaje pitorești, Mediaș este un oraș încântător.

La doar 4 kilometri de Sibiu, în rezervația naturală „Dumbrava Sibiului”, se află Muzeul Civilizației Tradiționale ASTRA, cea mai mare expoziție etnografică în aer liber din Europa. Pe o suprafață de 96 de hectare, acest muzeu în aer liber este un loc ideal pentru păstrarea spiritului românesc autentic – un muzeu viu care găzduiește numeroase manifestări cu caracter tradițional: festivaluri, târguri, ateliere meșteșugărești și multe altele..

În partea de sud a Transilvaniei vei găsi un loc romantic în care să-ți petreci vacanța sau să evadezi din viața de zi cu zi pentru o perioadă scurtă de timp. În mijlocul parcului baroc al reședinței de vară a lui Samuel von Brukenthal din Freck (Avrig), ți-au fost amenajate camere moderne, camere VIP și un apartament în Orangerie.

Vara | Soare și Corabia Piraților / Beach Club Avrig / Freck. Distracție la scăldat aproape de Sibiu / Hermannstadt în Transilvania. Noua ofertă de petrecere a timpului liber și divertisment completează oferta Palatului Brukenthal din Avrig – zonele de relaxare cu plajă și corabie pirat vă așteaptă pentru a petrece cu și mai multă distracție în locația noastră! Beach Club Avrig (Corabia Piraților) vizavi de Palatul Brukenthal din Avrig este soluția perfectă pentru vara toridă.

Transalpina, cunoscută și sub denumirea de Drumul național 67C, este un drum de importanță turistică din România. Acesta traversează o parte din Carpați (care sunt numiți și „Alpii Transilvăneni”) și conectează județul Gorj cu județul Alba. Transalpina atinge o altitudine de până la 2.140 de metri.

Cascada Bâlea, numită și „Urlătoarea Bâlei”, se află în Munții Făgăraș, între vârfurile Moldoveanu și Negoiu, la o altitudine de peste 1.200 de metri. Aici, drumul trece direct pe lângă cascadă și reprezintă o rută magică care leagă regiunile Muntenia și Transilvania într-un peisaj montan spectaculos.

Munții Făgăraș se află în lanțul muntos al Carpaților Meridionali din România. Creasta are o lungime de aproximativ 70 km și o lățime de 40 km. Lanțul muntos acoperă o suprafață de aproape 2.000 de kilometri pătrați și se ridică cu Muntele Moldoveanu (la vest de Brașov) la o altitudine de 2.544 metri.

Lacul Bâlea are 360 m în lungime, suprafață de 46508 m pătrați și o adâncime de 11.35 m , fiind format în Căldarea Glaciară Bâlea din Munțîi Făgăraș și este situat la cota 2034 pe drumul Transfăgărășan. Anul 1993 este anul în care lacul și 180 hectare de jur împrejurul acestuia sunt declarate rezervație naturală.

Un drum magic…asta reprezintă șoseaua printre munții Făgărașului, ce începe din localitatea Bascov, județul Argeș, și se termină în apropierea localității Cârțișoara, județul Sibiu. Te lasă pur și simplu fără răsuflare, fără cuvinte și profund impresionat toată această împrejmuire. Pare ireală atâta frumusețe și cu siguranță orice clipă petrecută în această zonă îți intra în suflet, lăsându-ți mintea plină de amintiri minunate.

Biertan, una dintre cele mai mari și mai importante biserici fortificate săsești, impresionează prin complexitatea sistemului defensiv. Construită între secolele XIV și XVI, biserica a fost reședința episcopului evanghelic și cuprinde turnuri, ziduri duble și camere de refugiu, fiind un simbol al puterii și credinței în Transilvania.

Biserica fortificată din Mălâncrav, cu bazilica sa gotică din secolul al XIV-lea, adăpostește cel mai mare ciclu de fresce păstrat în Transilvania. Altarul baroc cu aripi și sculpturile fine în piatră reflectă o măiestrie excepțională. Situată într-un cadru izolat, această bijuterie a arhitecturii săsești reprezintă o adevărată comoară culturală.

Biserica fortificată Alma Vii a fost extinsă în secolul al XVI-lea într-un complex defensiv cu ziduri groase, turnuri de pază izbitoare și o clopotniță locuibilă cocoțată pe o creastă deasupra satului. Combinația de stil gotic și caracteristici defensive o transformă într-un exemplu remarcabil de arhitectură militară săsească în regiunea Sibiului.

Biserica fortificată din Richiș a fost construită în secolul al XIV-lea și este înconjurată de ziduri puternice de protecție cu două turnuri de apărare. Bazilica impresionează prin sculpturi complicate, mobilier de altar bogat decorat și detalii simbolice. Cea mai importantă fază de construcție a fost documentată în 1451, în timp ce fortificațiile au fost adăugate în jurul anului 1500. Biserica fortificată este o mărturie remarcabilă a arhitecturii medievale și a culturii religioase din regiunea Mediaș.

Fondată în secolul al XIII-lea, Mănăstirea Cisterciană Cârța este un reper al artei gotice în România. Ruinele mănăstirii păstrează încă farmecul timpului și evocă viața monahală dedicată rugăciunii și muncii. Situată într-un cadru natural pitoresc, mănăstirea este un simbol al istoriei creștinismului medieval.

Construită în secolul al XIII-lea, biserica fortificată din Șeica Mare impresionează prin zidurile sale puternice și turnurile bine conservate. În interior, mobilierul original și decorațiunile valoroase conferă structurii o valoare culturală semnificativă.

Biserica fortificată gotică din Șeica Mică datează din secolul al XIV-lea și dispune de un sistem sofisticat de apărare. A servit comunității săsești ca loc de refugiu. Interiorul păstrează încă elemente originale prețioase și spune povestea unei comunități rezistente și profund credincioase.

Biserica fortificată din Agnita a fost construită inițial în secolul al XIII-lea ca o bazilică și s-a extins treptat într-un complex fortificat impresionant. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, a fost dotată cu deschideri, turnuri și un cor defensiv. Datorită arhitecturii sale gotice și altarului înaripat, este o destinație populară pentru iubitorii de cultură și familii.

Biserica fortificată din Dealu Frumos (Schönberg) a fost construită în secolul al XIII-lea și extinsă continuu de-a lungul secolelor. Această structură impresionantă combină arhitectura sacră cu elementele defensive caracteristice regiunii. Construită de comunitatea săsească, ea a oferit populației un refugiu sigur în timpul atacurilor inamice. Interiorul păstrează mobilier și picturi originale valoroase.

Biserica fortificată din Stejărișu (Probstdorf) a fost construită în secolul al XIV-lea ca biserică-sală și extinsă în secolul al XV-lea într-un complex fortificat gotic. Se remarcă prin zidurile sale solide și turnurile defensive, inclusiv „turnul de slănină” (Speckturm) caracteristic. Situl a servit drept refugiu pentru săteni în vremuri de război, iar astăzi reprezintă o mărturie semnificativă a tradițiilor săsești din Transilvania.

La începutul sec. al XIV-lea a fost ridicată în mijlocul satului o bazilică de factură gotic timpuriu. Navele laterale au fost demolate, iar arcadele au fost zidite în etapa de fortificare din sec al XV-lea. Deasupra corului a fost ridicat un turn defensiv, iar peste închiderea poligonală au mai fost construite două niveluri de apărare, având contraforţii uniţi prin arce, iar în spatele acestora guri de aruncare.

Biserica fortificată se află pe un deal la nord-vest de sat. În centrul satului, în secolul al XIII-lea a fost construită o bazilică romanică cu cinci travee și un cor. În secolul al XV-lea, naosul a primit o boltă reticulată în stil gotic târziu.

Biserica actuală a fost ridicată după demolarea vechii bazilici romanice. În 1836 se construieşte aşadar o biserică sală, completată în 1867 cu un turn. Interiorul este un exemplu frumos de biserică clasicistă, în care şi-au găsit adăpost altarul din 1751 şi orga din 1816, ambele provenite din vechea bazilică.

Satul aparținând Capitlului din Mediaș a fost menționat o dată ca oraș în secolul al XV-lea secolul al XIV-lea. Regele a acordat localității dreptul de a organiza târguri și piețe săptămânale. Comiții casei nobiliare Tobiassy de Ațel au jucat un rol important în istoria Transilvaniei din secolul al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea.

Actuala biserică a fost construită în secolul al XIV-lea, în stil gotic. Poate că a existat deja o biserică pe același loc înainte de aceasta, care a fost demolată. Se poate presupune că turnul este cea mai veche parte a actualei biserici fortificate, deoarece sala și corul sunt construite pe ambele părți ale acestuia. Acest lucru este foarte rar în Transilvania. În prezent, biserica este în stare foarte bună și merită cu siguranță o vizită.

Satul de servitute a fost dăruit domnitorului Moldovei Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea. Prima biserică a fost construită cu un secol mai devreme, în jurul anului 1400. Biserica de sală cu cor dreptunghiular a fost construită în cea de-a doua fază de construcție la începutul secolului al XVI-lea. Pereții sunt susținuți; corul înalt era turnat și dotat cu boltă cu nervuri în stele. Arcurile lobate care susțin etajul de apărare se sprijină pe contraforturile și corbelele înălțate.

Biserica a fost construită probabil la începutul secolului al XIV-lea. Arhitectura interioară este un amestec de gotic și renascentist, ceea ce este destul de rar în bisericile din Transilvania. De asemenea, deosebit este faptul că nu există o tranziție reală între mijlocul bisericii și cor. Biserica a fost apoi fortificată în jurul anului 1500. Pentru a putea supraviețui unui asediu, a existat un tunel subteran secret (care nu mai poate fi vizitat), precum și cantități mari de cereale și alte tipuri de alimente depozitate sub acoperiș. Acolo au mai rămas peste 250 de cufere pentru depozitare.

Biserica fortificată este situată la capătul nordic al satului. Bazilica gotică timpurie dedicată Sfintei Maria Magdalena a fost construită în secolul al XIV-lea. Corul are o absidă poligonală și o boltă cu nervuri în stea. Arcadele dintre naos și pronaosul sudic au fost demolate și a fost ridicat peretele de sud, astfel încât s-a format o sală. Trei arcade ogivale cu stâlpii și capitelurile au supraviețuit în nord. În cor se află un font baptismal gotic.

În prima jumătate a secolului al XIII-lea a fost construită o bazilică romanică cu turn de vest, dedicată Sfântului Nicolae. Parterul clopotniței avea un portal de vest și trei arcade semicirculare orientate către navele laterale și naos. În cea de-a doua fază de construcție, culoarele laterale au fost demolate și s-a ridicat o boltă cu nervuri în stea în stil gotic târziu pe contraforturi dreptunghiulare din naos. Arcului corului i s-a dat un arc ascuțit.

Biserica sală în stil gotic târziu se află în centrul satului verde. Corul cu abside de 5/8 este orientat spre sud. Clădirea din cărămidă cu contraforturi în trepte are o boltă înclinată cu pătrunderi și o rețea de nervuri de cărămidă; mai sus, se află o structură de apărare cu două etaje, cu lacune și meurtiere între console profilate. În prezent, biserica este înconjurată de un zid înalt de aproximativ 2 m; în partea de nord a zidului se găsește o casă de poartă cu o trotuar. Decorul interior simplu este dominat de altarul baroc.

La fel ca și în alte sate din regiune, în secolul al XIII-lea a fost construită o bazilică scurtă cu trei nave, cu cor pătrat, absidă semicirculară și turn de vest. Corul pătrat al bisericii Sfânta Maria este boltit cu boltă de grohotiș, iar arcul de triumf romanic prezintă imposturi simple de boltă cu cornișă. Există, de asemenea, fragmente ale portalurilor romanice de nord și de sud. Există deschideri semicirculare care duc la toate cele patru laturi ale parterului turnului-clopotniță; o scară de perete duce la etajul al doilea, care prezintă o galerie vestică, care apoi, prin intermediul unui arc în plin cintru, se deschide spre interiorul bisericii.

Numele localității Apoș (Abtsdorf) are legătură cu mănăstirea cisterciană de la Cârța, în a cărei parohie se afla în secolul al XIV-lea. În Evul Mediu, biserica-sală cu cor poligonal era împrejmuită de un zid de incintă. Lucrările de fortificare au continuat în secolul al XVI-lea. Modificări structurale au fost realizate în secolul al XVIII-lea, când s-a construit pentru prima oară un acoperiș din țiglă și s-au montat ferestre noi. În final, în anul 1799 s-a încheiat construcția turnului-clopotniță, de sine stătător, sub conducerea meșterului constructor Michael Salzer din Biertan.

În secolul al XIII-lea, la Avrig s-a construit o bazilică romanică cu trei nave despărțite prin coloane, închinată Sf. Ecaterina. Parterul turnului-clopotniță, care servește drept nartex, are o boltă în cruce. Remarcabilul portal de vest mai păstrează fragmente ale unor sculpturi în piatră care amintesc, de exemplu, de biserica din Hosman.

Construcția bazilicii romanice dedicată Sfintei Walpurga a început în a doua jumătate a sec. al XII-lea. Biserica are un turn masiv care determină şi lăţimea naosului (partea înaintea altarului). Locul corului care este prevăzut cu absida (încăpere semicirculară destinată altarului) este în esență mai îngust decât naosul. Culoarele sunt închise spre est cu apsidiole (abside mici) și acoperite cu bolți în cruce.

În timpul săpăturilor arheologice a fost găsită o monedă din anul 1172 pe locul bisericii de munte din Cisnădioara, astfel încât se poate presupune că construcția a început în ultimul sfert al secolului al XII-lea. Bazilica romanică cu trei nave, dedicată Sfântului Mihail, se află pe un vârf de deal alungit în formă de cupolă la sud-est de sat și a fost construită în interiorul unui zid de incintă.

Biserica a fost construită inițial în arhitectură gotică, iar mai târziu, în secolul al XVI-lea, a fost fortificată pentru a corespunde cerințelor de apărare de la acea vreme. Zidul exterior a fost, de asemenea, construit în timpul fortificării bisericii. Deși o mare parte din altarul din interior a fost lucrat artizanal în secolul al XIX-lea și construit ulterior, există încă unele reminiscențe ale acestui altar gotic târziu în biserica parohială din oraș, în Sibiu. Orga datatează din anul 1800.

La sfârșitul secolului al XIV-lea, pe un deal din centrul satului a fost construită bazilica gotică cu trei nave și turnul de vest dedicat Sfântului Ioan. Corul prezintă nervuri șanfrenate și în formă de pară care se sprijină pe piloni angajați cu capiteluri. Alcovul sacramentului, cheile de boltă, un sedil bogat decorat și ferestrele traforate reprezintă valoroasa sculptură arhitecturală. Biserica este înconjurată de un zid de incintă oval. În partea de sud se află un turn de poartă cu caneluri de sas, alături de acesta o capelă al cărei cor este așezat înaintea zidului de incintă.

Mica biserică sală fără turn din sec. al XV-lea s-a păstrat aproape intactă până astăzi. În 1500 corul a fost refăcut, iar tavanul sălii datează dintr-o fază de construcţie de sec. XIX. Din zidul iniţial de fortificaţie nu se păstrează nici o rămăşiţă. Biserica îşi datorează însemnătatea detaliilor sale constructive şi picturilor murale.

Biserica din Gherdeal, un sat retras aşezat într-o vale laterală a pârâului Rohrhbach este încă înconjurată de un zid de incintă foarte bine conservat. În cele patru colţuri au fost construite turnuri de apărare, dintre care cel de sud a fost transformat la mijlocul sec. al XIX-lea în casă de poartă şi locuinţă pentru paznicul cetăţii. Biserica medievală anterioară, aflată în pericol de prăbuşire din cauza problemelor structurale majore a fost demolată complet în 1850. În locul ei a fost ridicată biserica sală de azi cu turn în partea de vest.

La începutul secolului al XIII-lea a fost construită o scurtă bazilică romanică, cu turn de vest, din care mai există doar stâlpii pătrați, bolțile în cruce ale coridoarelor, absidiola sudică și fragmente din portalurile sudice și nordice. Biserica a fost reconstruită în stil gotic la sfârșitul secolului al XV-lea. Absida de est a primit o terminație de 5/8 în partea superioară, corul a fost acoperit cu o boltă în cruce cu nervuri de cărămidă. În pereți au fost construite ferestre gotice tip lancet. Arcul corului, de asemenea, a primit un arc ascuțit. Deasupra corului a fost construit un etaj de apărare.

Doar zidăria turnului bisericii sală din Hamba se mai păstrează din perioada romanică a construcţiei. Turnul a fost probabil reparat după distrugerea bisericii din anul 1493 şi întărit cu un drum de strajă din lemn, în timp ce biserica nu a mai fost reconstruită, ci doar înconjurată cu un zid defensiv. Noua construcţie a bisericii din 1749 a durat doar până în 1830, când a fost înlocuită de actuala clădire, zidul de apărare trebuind să-i facă loc acesteia. Mica biserică clasicizată, armonios proporţionată nu mai este folosită astăzi, mobilierul ei incluzând tribunele de lemn, amvonul şi stranele fiind mutat în altă parte.

Bazilica romanică a fost construită în secolul al XIII-lea. Deși majoritatea părților bisericii au fost înlocuite de-a lungul deceniilor, există încă unele reminiscențe ale acestui timp demult apus, cum ar fi intrarea vestică, care este încă în forma originală. Turnul clopotniței a fost construit alături de biserică, dar mai înalt și îmbunătățit la un donjon în anii 1500. Astăzi, clopotnița masivă / donjon pare puțin disproporționată în comparație cu biserica în sine.

Biserica-sală gotică din Iacobeni, închinată Sf. Iacob, a fost ridicată în secolul al XIV-lea. La sfârșitul secolului al XV-lea, nava a fost acoperită cu o boltă în rețea în stil gotic târziu. Transformarea în biserică fortificată s-a făcut în jurul anului 1500, când, în partea de vest, a fost ridicat un turn masiv cu drum de strajă din lemn. Deasupra sacristiei a fost înălțat încă un turn de apărare cu cinci niveluri. Peste biserică s-a construit un nivel de apărare în consolă, susținut de 15 arcade.

Biserica Sfânta Maria este menționată încă din 1414, astfel încât construcția bisericii gotice poate fi datată în secolul al XIV-lea. Pereții corului și ai sălii sunt susținuți de contraforturi. Stâlpii angrenați pe console susțin bolta cu nervuri de piatră, care prezintă o rozetă ca cheie de boltă. Poarta sacristiei are un arc ogival profilat. În partea sudică a sălii bisericii există un poartă cu arc ogival. Portalul de vest cu cinci trepte, bogat structurat, are o friză de capitel reprezentând trandafiri înfloriți.

La fel ca majoritatea bisericilor de pe Valea Hârtibaciului, și biserica parohială din Marpod a fost inițial o bazilică cu trei nave. De la acesta s-a păstrat un capitel romanic, care a fost încorporat în construcția primului pilastru din partea sudică a bisericii. În anii 1494 și 1504, Marpod a primit un sprijin financiar de la administrația Provinciei Sibiului a Celor Șapte Scaune pentru lucrări de construcție la turn.

Până în secolul al XVI-lea, acest sat din scaunul Cincu a fost reședința puternicei familii nobiliare a Comitelor din Merghindeal, menționate în hărți sub numele de Morgondai. Cetatea, cu bazilica sa romanică din secolul al XIII-lea cu trei coridoare, se află pe un deal blând la sud de strada principală a satului. Un zid masiv susținut de coloane a fost construit în fața fațadei de vest și a portalului de vest în secolul al XV-lea. Turnul are un etaj defensiv cu o pasarelă din lemn și un acoperiș piramidal abrupt acoperit cu țigle goale.

Pe locul bisericii medievale demolate se construieşte în sec. al XIX-lea o biserică neogotică, care face parte din aşa-numitele biserici Gustav-Adolf. Asociaţia Gustav Adolf Werk, cea mai veche asociaţie evanghelică de sprijin şi ajutor a făcut donaţii în sec. al XIX-lea pentru construirea de noi biserici în diaspora.În Metiş se păstrează din construcţia iniţială turnul de vest ridicat în secolul al XIV-lea. Din zidul de fortificaţie iniţial, apărat de 3 turnuri şi un zwinger se mai păstrează astăzi turnul de nord cu cat de apărare şi drum de strajă cu parapet tip fachwerk. Alipit turnului se află casa parohială.

În Nordul unei pieţe spaţioase a fost ridicată cetatea bisericească în mijlocul căreia se află bazilica romanică cu trei nave şi un turn de Vest din sec. al XIII-lea. Biserica şi incinta pe plan oval au fost transformate în sec. al XV-lea. Biserica va avea un acoperiş în două ape care se sprijină pe zidurile supraînălţate ale colateralelor. Prin aceasta turnul este inclus în acoperiş. Zidul de incintă este ridicat, iar înspre interior sunt adosate camere de provizii pe trei niveluri. Un drum de strajă la nivelul mijlociu deserveşte metereze, guri de păcură şi bovindouri fortificate şi asigură accesul la camerele de provizii.

Biserica de sală cu hramul Sfântul Nicolae a fost construită în jurul anului 1400. Corul cu absidă plată, poligonală, are două travee boltite în cruce pe console, care prezintă ornamente de frunze și struguri și sculptură sub formă de pinnacule și frontoane gotice. Sala bisericii are trei bolți de pânză. Sculptura arhitecturală exactă a cheilor de boltă, a consolelor, a tracerilor și a stâlpilor este destul de impresionantă în acest sat relativ izolat. Biserica este inconjurata de un zid de inchidere neregulat poligonal. În colțul de nord-est al ansamblului, în fața zidului de apărare se află un turn rotund.

În secolul al XIV-lea a fost construită o bazilică gotică, care a fost reconstruită în mod fundamental în secolul al XV-lea de către Andreas Lapicida, pe atunci meșterul constructor și pietrar al Sibiului. Corul, sacristia, naosul central și naosurile laterale au o boltă cu nervuri de lut. În timpul lucrărilor de reconstrucție, biserica a fost fortificată cu un zid înalt de peste 7 metri. Între contraforturile de deasupra intrărilor de sud și de nord se află suprastructuri asemănătoare unor turnuri cu muluri și ancadramente.

Biserică-sală gotică din Motiș a fost construită în secolul al XIV-lea. Nava este astăzi acoperită cu un tavan plat, iar în cor s-a păstrat o boltă în cruce din perioada gotică. Arcul triumfal ogival nu este profilat. În secolul al XV-lea, biserica a fost împrejmuită de un zid defensiv poligonal fortificat cu turnuri, dintre care trei s-au păstrat până azi. Pe turnul din est este marcat anul 1648.

Istoria bisericii, construită inițial în stil romanic, datează din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Majoritatea bisericilor fortificate din Transilvania au avut clopotnița sau donjonul adăugat mai târziu, dar biserica din Movile avea deja o clopotniță înainte de fortificare. În schimb, donjon-ul a fost construit deasupra corului, un lucru foarte neobișnuit aici. Astăzi, biserica și ansamblul ei sunt amenințate de degradare.

Netuș a fost un sat liber din Scaunul Sighișoara. În secolul al XIV-lea a fost construită o biserică gotică cu hală dedicată Sfântului Nicolae; avea un cor mic cu absidă de 5/8 și un turn de vest. Într-o a doua etapă de construcție, la sfârșitul secolului al XV-lea, hala a fost acoperită cu o boltă în formă de stea cu nervuri în stil gotic târziu. Deasupra corului a fost construit un turn masiv care se ridica pe un fundament de doi metri grosime. În cor există piese valoroase de sculptură arhitecturală gotică, cum ar fi: console, nervuri de boltă, chei de boltă, o nișă pentru sacramente și ancadramente de ușă.

Nocrich a fost centrul administrației scaunului omonim căruia îi aparțineau 14 sate din afara regiunii. În secolul al XIII-lea a fost construită o bazilică romanică cu trei nave si un turn de vest. În anul 1800 s-a luat decizia de a construi o nouă biserică. Noua biserică orientată nord-sud a fost construită în anii 1803-1806 în a doua curte a cetăţii, la sud de biserica veche. Biserica a fost construită de maestrul zidar Josef Pfeifer și de tâmplarul Johann Georg Rastl din Turnișor după planurile lui Karl Steinbach.

În secolul al XV-lea, în satul Noiștat de pe Valea Hârtibaciului, atestat documentar pentru prima oară în anul 1355, a fost construită o biserică gotică care a fost transformată într-ocetate fortificată. Din acest ansamblu mai există astăzi turnul din piatră și, în partea de sud, fragmente ale zidului de incintă. Sub cornișa turnului se pot vedea încă orificiile în care se aflau suporții din lemn care au susținut odinioară drumul de strajă.

Satul s-a aflat în secolul al XIV-lea în stăpânirea comitatelor din Alțâna și a devenit o comunitate liberă în secolul al XV-lea. În această perioadă a fost construită o biserică gotică de hală, fără turn, care a fost fortificată în aceeași perioadă. Ansamblul a supraviețuit aproape neschimbat până astăzi. Corul are o absidă de 5/8 și o boltă cu penetrații. Sala are un tavan plat. Portalul de vest și cel de sud prezintă jambaje de piatră profilate. Există ferestre cu lănțișoare în cor și galerii de lemn în aripile de vest și de nord.

La Romos exista o bazilică romanică încă din secolul al XIII-lea. Transformarea acesteia într-o biserică-sală cu cor poligonal, din ale cărui bolți s-au păstrat doar două console, a avut loc pe la 1500 cu ajutorul administrației celor Șapte Scaune. Biserica a fost lărgită către vest între 1816 și 1819, când a fost zidit și portalul sudic. În plus, a fost construit și un turn-clopotniță. În cadrul săpăturilor care s-au făcut în cimitir în 1910, au fost decopertate fragmente ale unui zid de incintă solid, acestea fiind încă vizibile în partea de sud-vest.

Biserica fortificată din Roşia poartă semnele transformărilor survenite de-a lungul secolelor, dar păstrează încă multe elemente ale bazilicii romanice iniţiale, ridicate în sec. al XIII-lea: corul, arcul de triumf, pilonii dintre nava principală şi cele laterale, părţi ale portalului de nord, precum şi ferestrele din registrul superior. În sec. al XVI-lea au loc lucrări de fortificare, iar două secole mai târziu se construiesc majoritatea ferestrelor şi sala de intrare din vestul bisericii.

Încă din secolul al XIII-lea, la Ruja a fost construită o bazilică romanică, din care nu s-a mai păstrat nimic. Biserica fortificată, cu înfățișarea ei de astăzi, a fost construită în secolul al XVlea și are ca elemente componente principale un turn de vest masiv cu un drum de strajă din lemn, iar deasupra corului un nivel de apărare prevăzut cu guri de tragere și guri de turnare.

Terenul pe care se află biserica fortificată din Ruşi nu a fost un aliat al primei clădiri ridicate în perioada catolică. Aceasta se prăbuşeşte şi este înlocuită în 1636 de o nouă biserică, care în ciuda reparaţiilor se va prăbuşi şi ea în 1780. Şi totuşi terenul slab de fundare va contribui, ca şi în cazul binecunoscutului turn din Pisa, la crearea faimei actualei construcţii ridicate în 1782, al cărei turn cloptniţă are o înclinare de circa 1,45m.

Biserica fortificată se află pe un deal la sud-vest de centrul satului. La începutul secolului al XIV-lea a fost construită o bazilică gotică fără turn, cu trei coridoare, cu o absidă de cor de 5/8. Biserica a fost reconstruită în secolul al XV-lea. Corul a primit o boltă cu nervuri de piatră, purtată de stâlpi angajați cu capiteluri. Ferestrele gotice prezintă o decorație bogată în traforă; două chei de boltă din cor iau forma unei frunze de viță de vie și a unei rozete.

Pe o colină din Sud-Est a satului a fost construită, în sec. al XIV-lea, cetatea. Ea se desfăşoară în direcţie Nodr-Sud deasupra întregii coline. Partea cea mai veche este o capelă gotică cu cor poligonal plat, peste care se ridică turnul clopotniţă pe 3 niveluri. Spre Sud a fost începută o biserică hală gotică care, probabil, nu a fost terminată niciodată. Se păstrează peretele de Sud al navei principale şi al colateralului cu arcade ogivale pe 2 niveluri.

Biserica din Șmig, închinată Sf. Maria, a fost construită în secolul al XIV-lea ca biserică-sală și apoi refăcută la sfârșitul secolului al XV-lea. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, biserica era în pericol de prăbușire, dar a fost renovate în 1859. În cursul acestor lucrări, picturile murale din biserică au fost văruite. Acestea au fost parțial scoase la iveală de restauratori în anul 2010 și s-a putut stabili că provin din secolul al XV-lea.

Biserica fortificată din Șoala se află pe o colină din mijlocul micii localități, care este străbătută doar de strada principală și de câteva ulițe laterale. În secolul al XV-lea a fost construită aici o biserică în stil gotic târziu, având un cor cu închidere poligonală. Biserica este închinată Sf. Ursula din Köln, care, conform legendei, ar fi trăit în Împeriul Roman în timpul persecuției creștinilor. Se presupune că zidul de incintă a fost ridicat la sfârșitul secolului al XV-lea sau la începutul secolului al XVI-lea și a fost fortificat cu câte un turn de apărare în nord, în est și în sud-vest, care există și acum.

Pe o colină din centrul satului Șomartin a fost ridicată, în secolul al XIII-lea, o bazilică cu trei nave și cu un turn de vest. În anul 1520, comunitatea de aici a primit un sprijin financiar de la administrația Provinciei Sibiului în scopul fortificării bisericii. În cadrul lucrărilor de fortificare, deasupra corului s-a construit un nivel de apărare. Partea cea mai bine păstrată a bisericii romanice este fațada din partea de vest cu portalul și turnul.

Bazilica cu 3 nave, cor pătrat, absidă semicirculară şi apsidiole la capătul de Est a colateralelor, a fost ridicată în prima jumătate a sec. XIII-lea. Iniţial a avut colaterale boltite şi tavan drept în nava principală, precum şi 6 arce în arcadele care despart nava de colaterale. Turnul clopotniţă a fost ridicat în jurul anului 1300 în Vest bisericii. Are un portal cu arc frânt în mai multe trepte şi ferestre geminate, iar nişele care decorează turnul.

Biserica din Șura Mică păstrează aproape neschimbată imaginea rezutată în urma etapelor de construcţie din sec. XIII-XV. Ridicată ca basilică romanică cu trei nave, mai apoi distrusă în 1493 de atacurile otomane, ea a fost reconstruită într-un final înainte de anul 1506. În aceeaşi perioadă este înălţat şi actualul cor cu ferestre cu muluri şi menouri şi boltă pe nervuri. Nava centrală este acoperită de o boltă cilindrică pe o reţea de nervuri, iar turnul de vest primește un cat de apărare.

Biserica fortificată din localitatea Țapu este așezată pe o colină în Podișul Secașelor. Zidul de incintă oval și realizarea lui din piatră de râu indică faptul că această construcție s-a făcut înainte de apariția armelor de foc. Judecând după sculpturile gotice, biserica a fost construită pe la 1400. Zidul de incintă, care are o înălțime de peste șase metri, mai păstrează urmele unor drumuri de strajă situate pe două niveluri. La partea interioară a zidului se pot identifica guri de tragere precum și găurile unde erau fixate grinzile care au susținut odinioară drumurile de strajă.

Biserica-sală gotică din satul Târnava a fost ridicată în secolul al XIV-lea. Aspectul de astăzi datează de pe la anul 1500. Corul este acoperit de o boltă pe nervuri cu șapte penetrații. Ferestrele sunt simple, cu închidere în arc frânt, iar ancadramentul portalului sacristiei are o formă ogivală. Arcul triumfal, care separă corul de navă, are tot o formă ogivală cu muchiile teșite. Nava este acoperită de o boltă în cruce pe nervuri, susținută de zece contraforturi.

Basilica romanică ridicată la sfârşitul sec. al XII-lea în Turnişor se remarcă datorită turnului masiv situat în careul bisericii, cu ziduri care peste 4 cei patru pilaştri ajung la grosimi de peste 3m. Se presupune că turnul ar fi chiar mai vechi decât biserica însăşi. Aceasta din urmă a fost extinsă spre vest, căpătând astfel forma de cruce latină pe care o are şi astăzi.

Biserica de astăzi a fost construită în secolul al XIV-lea sub forma unei biserici de sală cu contraforturi și absidă de cor. La începutul secolului al XVI-lea, corul a fost boltit cu boltă cu nervuri. În prezent, interiorul naosului este dominat de bolta clasicistă în formă de butoi, în timp ce în cor s-a păstrat bolta cu coifuri din 1507. Spre deosebire de alte biserici fortificate, patru dintre turnurile de apărare au fost construite în mijlocul fiecărei secțiuni liniare a zidului. Turnul de poartă din est este boltit cu boltă de canelură și a fost prevăzut cu o hersă.

Biserica în sine a fost construită în arhitectură gotică în secolul al XIV-lea. Corul său înalt, este unul dintre lucrurile care îl fac deosebit. Este aproape la fel de înalt ca turnul clopotniță / donjonul. În cazul unui atac sau asediu în Renaștere, biserica ar fi putut fi apărată de pe fiecare front. Este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai caracteristice castele bisericești din regiune.

Nu se cunoaște nimic despre edificarea micii biserici gotice din Zlagna. Zidurile din piatră, corul cu o închidere poligonală, ferestrele semicirculare precum și deschiderile rotunde în fațada de vest indică faptul că a fost construită în secolul al XV-lea. Nu s-au găsit inscripții pe pereți și nici în arhiva parohiei nu există vreo referire la construcția bisericii. Mai târziu, în biserică s-au montat tribune pe trei laturi, iar în 1793, nava a fost acoperită cu un tavan casetat. La doi metri de clădirea bisericii, spre sud-est, se află un turn-clopotniță care și-a primit forma actuală între 1828 și 1830.

Bazilica romanică scurtă, fără turnuri, cu cor pătrat, absidă semicirculară și absidiole, a fost construită în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Trei perechi de stâlpi pătrați, conectați prin intermediul unor arcuri rotunde, separă naosul de naosurile boltite în cruce. Corul a primit o absidă poligonală în secolul al XVI-lea. Din faza de construcție romanică datează portalurile de sud și de nord și ferestrele romanice ale cleștarului. Puternica familie de nobili Vurpăr apare în documentele transilvănene în repetate rânduri, începând cu sfârșitul secolului al XIII-lea și până în secolul al XVI-lea.

Turnul Tâmplarilor din Hermannstadt / Sibiu (în limba română: Turnul Dulgherilor) a fost construit în secolul al XIV-lea de către breasla tâmplarilor sași din Hermannstadt. Turnul făcea parte din cea de-a treia centură de fortificație a orașului și este astăzi turnul din stânga, din zidul de apărare și fortificație încă păstrat. Este situat pe strada Cetății (Harteneckgasse, care poartă numele primarului Johann Sachs von Harteneck).

Palatul Brukenthal din Piaţa Mare nr. 4 este edificiul cel mai reprezentativ al Sibiului. Pentru construcţia palatului a fost adoptat un plan închis cu o curte interioară, organizarea spaţiilor realizându-se prin sublinierea primului etaj, unde se află amplasate, la faţadă, cele mai importante cinci încăperi (salonul, camerele de vizită, cabinetele) decorate cu tapet, elemente de tâmplărie artistică şi mobilate cu sobe de faianţă.

Podul Minciunilor este unul dintre cele mai importante simboluri ale oraşului. Reconstruit la 1859 de firma Friedrich Hütte în locul unui alt pod din lemn, Podul Minciunilor este primul pod de fontă din România. Pentru că a fost şi primul care nu a fost construit pe piloni, i s-a spus „podul culcat”. În limba germană cuvântul „culcat” (lugenmarchen) era omonimul cuvântului „minciună” şi a început să fie numit de către localnici „podul minciunilor” de unde au apărut legendele care-i justifică denumirea.

Biserica parohială evanghelică din Hermannstadt, cu turnul său înalt de aproximativ 73 de metri, este cea mai înaltă clădire medievală din regiune și unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului. A fost construită la mijlocul secolului al XIV-lea pe fundațiile unei bazilici romanice mai vechi. În biserică se află, de asemenea, cea mai mare orgă din Transilvania, construită la începutul secolului al XX-lea.

Această biserică parohială romano-catolică din Piața Mare a fost construită de iezuiți între 1726 și 1733 în stil baroc vienez și a primit turnul său separat în 1738. Cu fațada sa modestă, altarul Maria și Copilul și vitraliile remarcabile, se numără printre cele mai importante biserici baroce din Transilvania.

Aeroportul Sibiu se află la doar aproximativ 3 kilometri vest de centrul orașului. Și-a extins oferta de zboruri și leagă Sibiu de mai multe orașe europene. Printre zborurile directe se numără Milano, Roma, Madrid, Basel, Hamburg, Frankfurt Hahn și Viena. Aeroportul dispune de terminale moderne și este bine conectat la rețeaua de transport urbană.